POGĂCELE CU JUMĂRI


2015-05-02 14.38.10Pogăcelele sunt un fel de sărățele, după o rețetă ardelenească. Gustul jumărilor le face, însă, deosebite. Cum le faci? Cu răbdare și cu calm. Am să îți povestesc cum le-am făcut eu, mai cu seamă că planetele nu s-au aliniat și mi-au cam stat stau împotrivă când m-a apucat bucătăreala. Fă ca mine: orice s-ar întâmpla, caută soluții și nu te enerva.

În mod normal, mai întâi ar trebui să dai prin mașina de tocat 250 de grame de jumări. De porc, de curcan, de care găsești și ți-este voia. Dar ce te faci când nu găsești, indiferent cât cauți, coarba de la mașină? Trântești, te dai cu fundul de pământ, scapi câte un cuvințel neortodox despre care spuneai pe vremuri că ”nu-i frumos”. Apoi te gândești la soluții. Și, când să te lași păgubașă, îți pică ochii pe blender. ”Aha, aș putea să dau jumările prin blender!”. Iscodești să nu te vadă bărbatul pentru că și-ar pune un deget la tâmplă privindu-te cu uimire cum că ai fi tra-la-la, te bucuri că încă doarme, bagi cu tupeu jumările în blender și… Și nimic, nu vor nici pace să se facă pastă. Mai trântești ce găsești la îndemână de vreo două ori, fumezi trei țigări sudate, te mai uiți disperată pe foaia cu rețeta…. ”Ura!” – , vezi că îți va trebui la frământat 200 grame de lapte. Pui câteva picături de lapte în blender și-ți scapără ochii de bucurie, jumările se învârtesc și se fac din ce în ce mai mici, până devin o pastă. Speli repede blenderul și-l pui la loc, cu aceleași priviri furișe, să nu iasă dușmanul din dormitor și să te prindă asupra faptului împlinit. ”Uf, am scăpat!”. Lași pasta de jumări să-și revină și treci la alte chestii.

Într-un castron – ceva mai mare – pui 550 de grame de făină albă, bună, din aceea de cozonac. Cum e ziua ghinioanelor și nici cântarul de bucătărie nu vrea să te ajute, zberând la tine că nu mai are baterii, o cântărești din ochi. ”Ce-o fi o fi!” În mijlocul făinii arunci 2 linguri (pline, pline, cu ochi) de untură nesărată, rece de la frigider, și o linguriță de sare. Eu iau untura de la sibieni. Tu dacă ai porc, te-ai scos. Apoi îți bagi prețioasele mânușițe în castron și amesteci făina cu untura până când ai senzația clară că, amestecându-se, ingredientele s-au transformat în nisip. Te poți visa pe plajă, dacă vrei. Nu te speria, se întâmplă repede minunea.

Separat, într-un alt castronel, pune 25 de grame de drojdie (nu uscată, te rog!), o linguriță de zahăr, restul de lapte (până la 200 de grame) pe care nu l-ai pus în blender și freacă puțin drojdia să se desfacă. Laptele să fie călduț. Apoi lasă castronul în pace vreo cinci minute, numai bune să mai sorbi o gură de cafea și să te feisbucești nițel. Se va umfla drojdia ca prințul din poveste, ai să vezi!

Ei, acum ai mai mult de stat în bucătărie. Varsă maglavaisul din castronelul mic (ăla umflat) peste făină. Nu spăla încă castronelul! Sparge în el un ou, bate-l bine cu o furculiță, apoi țuști cu el în castronul mare. Rețeta spune că jumările nu se pun chiar acum însă eu mi-am zis că n-are ce să strice, așa că am răsturnat pasta în castronul cu făină. Și am avut dreptate.

Frământă, frământă, frământă! Până când aluatul crește sub mâinile tale. Să nu te sperii, nici 10 minute nu trebuie să te zbați cu frământatul și este gata. Pune un prosp curat peste castron și lasă-l pe masa din bucătărie, să crească cam 30 – 40 de minute. Timp în care se poți distra pe net cu prietenii, mai citești ceva despre blestematul de Guvern, îți mai pui un strop de cafeluță. E pauză, te poți odihni.

După cele patruzeci de minute, ia aluatul și întinde-l cu sucitorul. Fă-o pe masa din bucătărie punând și un strop de ulei. Nu trebuie mult ulei pentru că și dumnealui are untură în compoziție, n-ar avea de ce să se prindă de masă. După ce ai făcut un dreptunghi mare, împăturește-l ca pe un cearșaf. O treime de latură din dreapta o aduci spre centru, o altă treime din stânga tot spre centru, apoi mai împăturește o dată cele două treimi. Ți-a ieșit un dreptunghi lung? Ajustează-l!, împăturind și din partea cealaltă, însă numai de două ori. Mie mi-a dat un fel de pătrat, cu aproximație. Dă aluatul la frigider pentru 30 de minute. Operațiunea sucitor, dreptunghi, ”Împăturire” se va repeta de trei ori, cu pauze între ele de jumătate de oră timp în care castronul cu aluat va sta la frigider iar tu vei lua niște binemeritate pauze.

2015-05-02 14.37.58Gata, aluatul e pregătit să devină pogăcele. Întinde o bucată de aluat cu sucitorul, cam la 0,8 cm. Taie aluatul cu un păhărel de țuică, cu gura cât mai mică. Eu am unul adus de fiică-mea din Italia, șmecher de tot, din sticlă de Murano. Habar n-au italienii la ce le folosesc produsul cunoscut în toată lumea. Joacă-te de-a cerculețele. Pune mingiuțele născute de sub buza paharului în tava de la aragaz (neunsă sau unsă foarte puțin, ca o mângâiere), unge-le cu un ou (bătut cu un strop de sare) – o pensulă mică face minuni, presară semințe de chimen, mai lasă-le puțin la dospit (zece minute), apoi aruncă-le în cuptorul preîncălzit. Uită-le acolo, la 175 de grade, nu mai mult de 25 de minute. Eu le pun în cuptor cât mai sus, ca să capete și pe deasupra o formă aurie. La urmă, când nu-ți mai ies rotițe oricât interes ți-ai da, pune în tavă și resturile de aluat, cu forme ciudate, care rămân după ce a trecut peste foaia de aluat paharul buclucaș. Când erau copiii mei mici, ciudatele erau preferatele lor. Își închipuiau tot felul de animăluțe, plăntuțe și alte prostele SF, mai înainte de a le face să dispară în gură.

2015-05-02 14.37.50După ce le termini pe toate de copt, uită-te cu satisfacție la castronul în care le-ai așezat artistic. Așa am făcut și eu, vă închipuiți! ”Mândre-s Doamne!”, m-am gândit satisfăcută, în timp ce mi-am dat o palmă peste frunte. Așa-i când te scoli cu noaptea în cap și te apuci de bucătăreală mai mult adormită. Nici nu aveam cum să găsesc coarba de la mașina de tocat, întrucât dragul meu drag mi-a luat de mult una electrică. Le-am gustat, asortând la ele un hohot de râs pentru zurbăgiuiala de dimineață când am întors casa cu fundul în sus ca să găsesc ceva inexistent. ”Ha, ha, ha! Ce toantă sunt! Și da, yammy – yammy, sunt tare bune, chiar dacă jumările le-am blenduit!”

Poftă bună!



Categorii:Miscelanea

Etichete:, , , , ,

3 replies

  1. car’va sa zica aluat „frantuzesc” cu jumari… super!
    Si mama facea niste fursecuri cu jumari rau de bune!
    Mi-ai facut pofta…si pentru ca aici nu exista asa ceva numit slana, jumara scl, am sa fac niste saleuri cu faina si cartofi( o sa pun unt…si bineinteles sarea si chimenul….ca astea mi-au facut cu ochiul)

  2. Reblogged this on MM's Blog and commented:
    Yammy, sunt tare bune!
    Biscuiţii „şpriţaţi” şi vanilaţi, fursecuri, cornuleţe cu nucă şi pogăcele cu jumări le prepara bunica înaintea fiecărui Crăciun. Reţeta s-a pastrat ţi s-a transmis mie l la fel ca în reţeta de mai jos🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: