(Fiicei mele, în dar de ziua ei)

Când am rămas însărcinată, mi s-a părut că am câștigat lumea întreagă la roata norocului. Eu, o zănatecă în stare să cad în singura groapă ivită în calea mea, urma să dau naștere unei minuni. Dorisem nebunește să am copil, eram atât de disperată încât la o lună de la nuntă m-am dus îngrijorată la medic să-l întreb dacă nu cumva sunt sterilă. Omul s-a distrat copios aflând că abia îmi începusem viața sexuală, crezuse inițial că mă chinui de ani buni să rămân gravidă.

N-am simțit că mi-a fost greu, n-am făcut nazuri, cele nouă luni au trecut ca vântul, am stat de vorbă cu bebelușul meu încă de pe când își avea căsuța în burtă la mine. La primele dureri care anunțau nașterea mi-am luat bagajele pregătite din timp și m-am prezentat la spital, nerăbdătoare să-mi strâng la piept puiul. Medicul…