Nu mai cred în însănătoșire


catuse-si-dolari(Foto de aici)
Zi de zi văd cu ochii mei cum mai arestează pe câte unul, care are averea lui Noe, strânsă numai din contracte cu statul, din furtul banilor publici. Am ajuns să nu mă mai bucur. Noi, cei în libertate, suntem mai arestați decât ei. Trăim în celula sărăciei și a datoriilor cărora nu le mai facem față.
Scriem și murim de foame din scris, așteptând ca pe Isus să ne publice vreo editură, în timp ce lor li se epuizează cărțile mai înainte de a ieși pe piață.
Învățăm zi și noapte ca să ajungem cineva și murim de foame din învățat în timp ce ei își agață la butonieră câte diplome, masterate și doctorate vor mușchii lor și obțin contracte cu statul, pe sume pe care nici nu le putem pronunța.
Ne numărăm banii de azi pe mâine, oftând la vederea fiecărei facturi, în timp ce ei își plătesc prejudiciile stabilite de instanță, ca și cum ar plăti o ladă de bere, râzând cu dispreț de bucuria noastră care seamănă cu a demenților. Și, oricum ar fi, prejudiciile sunt o firmitură din averea lor făcută pe șpagă și acte de corupție, restul rămându intactă, din spatele căreia să-și bată joc de noi chiar cu cătușele la mâini.
Visăm să vedem lumea, punând poze mirifice din locuri neumblate, în timp ce ei, încă neprinși sau proaspăt eliberați din pușcării, străbat lumea în hoteluri de lux, cheltuind pe seară cam cât au pensia părinții noștri pe cinci – zece ani.
Le luăm apărarea, ca niște proști, în stare să ne pierdem rațiunea, în timp ce ei fac, pe la spatele nostru, trocuri, afaceri, înțelegeri care să le apere doar interesele lor.
Achităm ca idioții taxele și impozitele lunare, cu gâtul uscat de frică când se apropie scadența și buzunarele ne sunt goale, în timp ce ei nu plătesc cu zecile de ani, fără a fi deranjați nici măcar cu o floare de organele de control. Ba mai mult, unii obțin chiar iertăciuni de taxe, din motive atât de penale că nici măcar nu încap în lege.
a nori(Foto de aici)
Nu mai cred în însănătoșire. Nu mai cred în verticalitatea poporului român. Nu mai cred în puterea mea de a schimba mentalități greșite, venite din negurile istoriei, parcă înscrise genetic în venele populației acestei țări. Suntem condamnați să fim scalvi și să ne plecăm frunțile în fața unor mafioți, pe unii acceptându-i chiar ca zei la care ne închinăm pentru un blid de mâncare sau doi – trei creițari. Cred, așa cum am mai spus-o de multe ori că:
”Dincolo de critici, înfoieri de onorabilitate și huiduieli ipocrite, hai să recunoaștem! Avem o boală grea, generalizată la toată nația. Iar tratamentul va avea efect doar atunci când vom conștientiza cangrena. Pentru că, incontestabil, nu numai cei care ne conduc au probleme de demnitate, furt și minciună, ele sunt defecte ale întregului popor român. Iar când mă refer la întreg n-am în vedere egalitatea matematică ci un înțeles conceptual, prost implementat la nivel politic și democratic, a ceea ce înseamnă majoritate, cea care le permite lor să facă orice în timp ce noi, minoritatea ce nu contează, înghițim minciuni sau dăm din mână a lehamite.

Mă macină sentimentul inutilității când văd milioane de oameni așezați pe o piramidă a răului, ocupând o treaptă mai jos sau mai sus, după cum au știut să dea din coate. Furt și minciună, duplicitate, lipsă de onoare și de cinste se află pe trepte. Uneori cei de pe treapta de jos dau la gioale celor cățărați deasupra, îi trântesc la pământ și le iau locul. În funcție de treapta pe care ai reușit să te cocoțezi, furtul este mai mare sau mai mic. Însă până când nu recunoaștem că și un șurub băgat în buzunar pe furiș tot furt este, nu vom putea să ne tratăm. De la șurubul șutit cu nonșalanță sau bucata de tablă, la topul de hârtie sau câteva dosare de birou și până la sutele de milioane de euro furate de cei cocoțați în vârf, nu sunt decât pași de parcurs pe treptele piramidei amorale. Dar să fim cinstiți, toate sunt activități ilegale. Diferă mărimea furtului, nu activitatea în sine. Cel de jos îl urăște vocal pe cel aflat pe treapta de mai sus nu pentru că acel cocoțat deasupra e hoț și mincinos, ci pentru că nu reușește să-i ia locul, cu certitudinea că va fura și minți mai inteligent și nu va fi prins. Fiecare tropăie nervos și dă din coate, nerăbdător să ajungă pe treapta următoare numai pentru a pune mâna pe ce are cel de mai sus.

Da, știu și mai ales sper! În jurul piramidei sunt și fluturi, idealiștii asemeni mie, care roiesc dând bezmetici din aripi, încercând să-i convingă să se elibereze pe cei agățați cu ghearele de răul care colcăie. Atâta doar că sunt puțini, foarte puțini. Și nu numai că nu conving pe nimeni să coboare de pe treptele piramidei răului, să se transforme în fluture și să învețe frumusețea zborului dar, tot mai ades, cei cocoțați le aprind aripile și bieții fluturi se transformă în scrum.”
(citatul a fost preluat din articolul meu, pe care îl găsiți aici)

Anunțuri


Categorii:Miscelanea

Etichete:, , , , ,

1 răspuns

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: