Dezamăgiri la 100 de zile distanță de euforie


Iohhanniis(Foto de aici)
Aș minți să spun că n-am exultat de bucurie când a câștigat președinția Klaus Iohannis. Mă săturasem de multă vreme de scandal, de jignirile pe care și le aruncau aproape zilnic oameni care dețineau cele mai înalte funcții în stat, de miștouri, de circ. Voiam altceva, un om serios care să-și îndeplinească funcția cu maximă responsabilitate, cu onoare și verticalitate. Știam că mafia este transpartinică, știam că nu sunt numai draci la PSD și numai îngeri la PNL (incluzând și PDL în acest nume). Însă îmi imaginam că ”sasul cel mai sas” va impune alte reguli în numiri, unele care să nu-mi mai trezească greață și semne de întrebare.

Întâi a fost Mihalache. Sigur, mai înainte a fost Tatiana Niculescu Bran, de a cărei numire m-am bucurat. Inițial, până am descoperit că sunt prea multe draperii de după care o pândesc stafiile lui Nicu și Leana (apropos, soții Ceaușescu n-au stat niciodată la Cotroceni), că e interesată de praful care se ridică din covoarele vechi, că este tristă și deprimată întrucât nu există cantină la palat și că are ceva de împărțit cu bietele femei de serviciu și portarii care-și rup șalele prin palat, ca să le fie ”domnilor” bine și moale. Reîntorcându-ne la Mihalache, ce să mai spun?! Omul a fost bun prin toate mandatele, indiferent de Președinți și Guverne. Ăsta da bărbat, frate! Poate spune oricând: ”Ehei, dacă ați ști pe câți am schimbat eu!” Ai putea zice că Mihalache e născut, nu făcut pentru politică. Cum o dai, el este pe acolo. Hopa-Mitică, n-are importanță cum se schimbă domnia, cade mereu în picioare. Fost consilier al lui Adrian Nastase și Crin Antonescu, este azi șeful cancelariei prezidentiale a lui Klaus Iohannis, cu toată împotrivirea societății civile și a oamenilor de litere, care au crezut în promisiunile noului locatar de la Cotroceni. Știu, lumea îl critică pentru celebra declarație „daca parteneriatul româno-american stă în domnul Horia Georgescu (șeful ANI), mai bine fără”. Eu n-o fac pentru asta, mai cu seamă în condițiile în care șeful ANI are un mandat de arestare pentru fapte de corupție. Dar zău, să-l faci șeful cancelariei prezidențiale pe unul care a fost consilierul lui Năstase? Asta mă depășește. Mă duc să-mi cumpăr un fular.

Apoi a fost Alina Gorghiu. Cea care, hocus-pocus, a fost împinsă de sas drept lider de partid. Poate o fi lider, n-am de unde ști. Însă modul în care a împins-o Klaus pe scaunul cel mai înalt mi-a ridicat o sprânceană. Dacă femeia participa la o alegere democratică și liberalii mureau de dorul de a o avea în frunte, ca pe Ecaterina Teodoroiu, n-aș fi avut nimic împotrivă. E treaba lor pe cine aleg să-i conducă! Bucătăria lor internă, nu mă bag. Dar când președintele meu, care mi-a promis că rolul lui nu este să se amestece în viața internă a partidelor (chiar și a acelui partid din care provenea), îi dă un șut Alinei să ajungă președinta liberalilor, mă îndoiesc de calitățile domniei sale de lider real.

Apoi au fost tăcerile. La început mi-au plăcut, veneam după o perioadă în care zgomotul de fond devenise firescul, se petrecea seară de seară și îmi asurzise simțurile democratice. Fusese ”mult zgomot pentru nimic”. Vorbă, faptă mai puțin spre deloc. Însă nici muțeania totală nu era cea mai bună soluție. Așa că mai târziu, am dat dreptate unui prieten ziarist care mi-a tot repetat: ”Da, n-avem nevoie de un circar, așa cum a fost până în 16 noiembrie, dar să comunici cu presa numai pe facebook, nu-i normal. Să nu răspunzi la întrebările presei, nu-i normal”. Societatea civilă nu poate afla ce face președintele din descrierile lui laconice. A muțit între timp și doamna Bran, chiar și pe facebook, nemaipostând din 26 februarie până în 31 martie nici un cuvințel. O iert, n-o fi terminat de socotit câte fire de praf se adună zilnic în palatul Cotroceni. Și, poate, se ferește să n-o urmărească pe facebook stafiile lui Nicu și Leana.

Apoi a fost Hellvig și, după el, nașul. Șeful SRI a fost consilierul lui Dudu Ionescu pe când era ministrul de interne (1999) iar Dudu Ionescu este naşul de cununie al şefului SRI. Dan Tăpălagă ne spune cu subiect și predicat (și n-am de ce să nu-l cred, câtă vreme Klaus Iohannis nu acceptă întrebările presei) că Helvig a lucrat şi într-o firmă condusă de Dan Mihalache. Actualul şef al SRI a avut contract de consultanţă cu firma SC DIB MEDIA CONSULTANCY SRL, al cărei administrator a fost Dan Mihalache, până în 2011. Cât depre faptul că Dudu Ionescu a figurat ca asociat într-o firma cu Ovidiu Tender, condamnat în prima instanţă la închisoare, ce să mai spun? M-a făcut praf, altfel de praf decât cel pe care-l numără cu responsabilitate purtătorul de vorbe de la Cotroceni.

Nu ne mai facem bine. Indiferent ce va spune, ce va face sau cât va mai tăcea Iohhanis, dacă nășeala și cumetreala vor fi la baza numirilor și în mandatul lui, înseamnă că ne-am lăsat păcăliți din nou. Un lucru mai am a spune, sperând că dacă nu vorbește, măcar aude: Nu mizați pe votanți tâmpiți pe care-i puteți manipula și data viitoare. Cei peste 6 milioane de români care l-au votat pe Iohannis nu sunt proști ca să nu vadă ce văd și eu.



Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , , , , ,

3 replies

  1. ARAD. Preşedintele Klaus Iohannis a fost ales preşedinte al României pentru că l-a impus „sistemul”, dar că acesta „l-a impus gata învins” încă de la început, este de părere vicepreşedintele Partidului Noua Republică. „Pe fondul nemulţumirii cetăţenilor, generată de politica dinboviţeană şi a înrăutaţirii nivelului de trai, a scăderii veniturilor oamenilor de afaceri , sfârşitul erei post băsiste a generat marea cacialma prezidenţială. Cursa prezidenţială a fost cosmetizată pe ultimele sute de metri, cu candidaţi impuşi de păpuşari oculţi ai apărării intereselor structurilor sistemice . În urma ameninţărilor catastrofice că Ponta va aduce iadul pe pamânt, sub sigla secera şi ciocanul, electoratul de pe plaiurile mioritice şi de pe străzile nemţeşti, americane, franceze sau de aiurea l-au ales pe cel care promitea o „Românie a lucrului bine făcut”.
    Ce avem ? Ce vedem? Preşedintele ales nu poate arăta şi nici nu are prerogativele instituţionale pe măsura asteptărilor ,adică să impună guvernului condus de contracandidatul său ca acest slogan “Lucrul bine făcut”să se materializeze cât mai degrabă. Preşedintele în exercitiu se stropşeşte la parlamentari, că ei nu sunt mai presus de lege şi că nu au voie să se apere reciproc pentru ocolirea actului de justiţie. România lucrului bine făcut arată că sefii serviciilor, consilierii personali, lasă de dorit la capitolul integritate, parlamentarii din rândul partidului din care provine preşedintele şi din cealantă parte sunt oameni care au probleme de integritate. Imunizarea perpetuă pe care o au aceştia este păstrată cu mare socoateală în Parlament, ca nu cumva să mai cadă câte unul sau mai mulţi în plasa DNA, dacă cel dezimunizat mai spune câte un nume cu care a „lucrat”’ spre binele neamului .Domnule Johannis, în 1996 oamenii şi-au pus speranţa în domnul preşedinte Constantinescu, pe care sistemul l-a învins. Se pare că „lucrul bine făcut” nu este de la dumneavostră citire, ci de la sistemul postcomunistobăsist care spune „Noi facem ca România să fie cea a lucrului bine făcut” adică acela al sistemului, al indivizilor din interiorul lui, care se protejează reciproc, pentru binele lor şi al sistemului mafiot . Din păcate, Sistemul v-a învins încă din momentul în care v-a impus”, spune preşedintele PNR Arad.

  2. Cam asta scriam la „primele dezamagiri”. (Acum „minunatul” votat de „tinerii frumosi si curati” e in concediu cu „prima doamna”(!) in mijlocul Atlanticului.) :
    liliana
    20 decembrie 2014 • 18:36
    Aveti ceea ce ati votat, fara sa aveti o proiectie a pasului de dupa. Cred ca este un personaj inventat, o fictiune a presei si a dorintei generale de mai bine. Esenta lui este primitiva, un autoritarism care nu admite dezbaterea, dubiul, contrazicerea. Va face ce va vrea, cum va vrea, nu va auzi sau nu va tine seama de vocile critice, se va exprima rar si putin si neinteresant, va face mult in spatele usilor, se va gandi doar cat e necesar la cei care l-au ales, va organiza receptii fastuoase pe banii nostri, se va comporta ca un provincial ajuns la capitala.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: