Satul în care m-am născut își punea haine noi în perioada Paștelui. Casele se primeneau, varul alb sau galben strălucea pe pereți plin de prospețime, pe garduri stăteau la aerisit mândrele covoare bătute la furculiță cu motive naționale, perdelele erau apretate și călcate așteptând să fie agățate din nou la geamuri. Grădinile fuseseră și ele sub lupa harnicelor gospodine care scoseseră dintre straturi buruienile și semănaseră legumele. Ceapa și usturoiul, puse în strat încă din toamnă, își scoteau timid capetele din pământ ițindu-și frunzele lungi spre soare. Primăvara se înstăpânea peste dealuri și peste păduri ca o regină mult așteptată.

În grădina bunicilor mei copacii înfloriseră și ei iar florile lor albe și roz mă îmbiau să mă cațăr până hăt în vârf și să visez că acolo e casa mea, construită din flori parfumate, spre disperarea Bătrânului care scotea din când în când capul pe geam și striga cu…