O țară de delatori


Procurorii au ajuns, în sfârșit, acolo unde ar fi trebuit să înceapă: la finanțarea partidelor și la fondurile europene. De fapt, dacă ar fi beneficiat de un plan coerent și nu s-ar fi bazat doar pe interceptări și delațiuni întâmplătoare, ar fi trebuit să știe de la bun început că bătălia cea mare este pentru finanțarea partidelor, fiindcă de asta depinde accesul la putere: banii pentru partid, cu cât sunt mai mulți și cu cât mai negri cu atât sunt mai mari și șansele de victorie. Toate celelalte – dijmuirea fondurilor europene, a contractelor atribuite de stat, a sumelor acordate drept despăgubire în procesele de retrocedare – sunt doar efecte, consecințe, adică o cursă continuă pentru acoperirea investiției inițiale și, ulterior, realizarea de profit.

Prejudiciile enorme care sunt imputate celor arestați nu trebuie confundate cu sumele pe care aceștia și le-au însușit. În realitate, grosul banilor obținuți din mită și condiționări s-au dus la partide. Fiecare dintre cei implicați și-a reținut atât cât a putut, dar în nici un caz zecile acelea de milioane de euro. Mecanismul a fost descris cu lux de amănunte atât de către fostul ministru Gabriel Sandu cât și de către fostul primar și finanțator din fotbal Gheorghe Ștefan zis Pinalti, care au spus clar, cu nume, prenume și sumă, cum și cu cât au finanțat partidul din care făceau parte. Într-o cauză asemănătoare, respectiv bani pentru campania electorală, a fost condamnat și a ispășit o pedeapsă și fostul premier Adrian Năstase.

Cercetările în cazul retrocedărilor, în special a lui Viorel Hrebenciuc, un politician creditat cu o avere personală de peste un miliard de dolari (!), sau a mai tinerilor săi discipoli din PSD, precum și cele în în cazurile în care sunt implicați Cocoș, Udrea, Videanu și ceilalți PDL-iști, vădesc fără urmă de tăgadă că grosul sumelor delapidate au mers în campaniile electorale ale celor două partide precum și în campaniile personale ale liderilor lor. Până și ultimul intrat în cursă, fostul jurnalist Dan Diaconescu, s-a grăbit să aplice aceeași rețetă, pentru a prinde măcar o ciosvârtă din chiolhanul bogaților, cu diferența că banii pentru PPDD nu aveau cum să vină din contracte cu statul sau retrocedări, ci, după cum s-a dovedit ulterior, proveneau din șantaje sau extorcarea unor naivi. Adică tot bani negri. În total, pentru toți actorii importanți ai scenei politice, sute de milioane de euro, bani care ar fi fost suficienți pentru a termina măcar una dintre autostrăzile începute, pentru a întreține sistemul de sănătate sau învățământul întregii țări timp de un an.

Unde s-au putut duce? Păi e simplu! În afară de cât „și-a tras” fiecare dintre cei implicați, restul banilor s-au dus la popor, în găleți, zahăr, ulei, afișe, bannere și în cei 50 până la 100 lei pentru fiecare vot pe care au reușit să îl cumpere. Mii de mămăici, de-a lungul și de-a latul țării, au stat în iunie 2012 cu palmele zare la ochi, așteptând să apară caravanele electorale. „Trebuie să dea, maică, ceva, că de fiecare dată au dat”. Mii de bețivani au umplut crâșmele țării în aceeași perioadă, așteptând cu ochii mijiți să apară candidatul să le dea de băut. Mii de oameni au coborât, plini de speranță, între blocuri, îndată ce se auzeau portavocile caravanei electorale, să vadă ce „se dă”. Am avut curiozitatea nefericită să-l întreb pe unul dintre ei de ce își vinde viitorul pentru 100 lei. „Ce-i luat, e bun luat” – mi-a răspuns, ce mai conta ce promitea candidatul? O tanti respectabilă și ușor corpolentă a fugit câteva zeci de metri după mașina unui candidat fiindcă nu primise o eșarfă. Făcută dintr-un crepe-de-chine ordinar, prost însăilată la grămadă cu alte câteva zeci de mii, eșarfa nu valora mai mult de 2-3 lei, dar doamna a riscat un infarct ca să rămână și ea cu ceva din campania electorală.

În această perioadă, în Parlament sunt dezbătute noi proiecte de legi privind înființarea și existența partidelor precum și a modului în care se vor desfășura alegerile, începând cu cele din vara anului viitor, pentru primari, consilieri locali, județeni și pentru Parlament. Se vehiculează tot felul de variante, să se poată înființa partide începând cu cel puțin 3 membri (adică tata, mama și feciorul), eliminarea pragului electoral pentru candidații independenți (în sfârșit, una bună), o persoană să poată semna pentru mai mulți candidați (?!?), președintele Consiliului Județean să fie ales de către ceilalți consilieri și nu direct de către popor (frâu liber la aranjamente), primarul să fie ales dintr-un singur tur (adică unui candidat să-i fie suficient să convingă două ulițe din sat, fiindcă nu contează nici prezența, nici procentul ci doar să fie primul) și, în fine, informatizarea secțiilor de vot, pentru a evita votul multiplu. De asemenea, este pregătit un proiect legislativ care să schimbe modalitatea de alegere, din uninominal în proporțional compensat precum și unul care să reglementeze votul prin corespondență. Am menționat ceva despre finanțare? Nu, fiindcă nu s-a discutat și sunt șanse foarte mici să fie reglementată. Parlamentarii sunt extrem de ocupați cu salvatul celor pentru care DNA solicită ridicarea imunității și cu schimbarea regulamentului, prin care această imunitate să fie și mai greu de înlăturat.

În aceste condiții, ca să nu mai votăm infractori care să fie nevoiți să-și recupereze „investiția” după ce se văd în funcții, nu ne rămâne decât să anunțăm parchetul pentru orice tentativă de mituire înainte și în timpul campaniei. Cu alte cuvinte, să devenim o țară de delatori, dacă altfel nu se poate.

Editorial publicat in Monitorul de Botosani 25 03 15



Categorii:Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: