Minte-mă astăzi, încă nu-i târziu!
Șoptește-mi adevăruri ce nu știu,
Tăcut, spune povestea din trecut
Pe când speram în veșnic absolut.

Ucide-mi mâinele cu-n ieri absent,
Ucide-mi dorul din suflet prezent,
Ucide-mi visurile-n zori, cu soare
Și cu-amintirea dragostei ce doare.

Minte-mă iar, cu versuri fermecate,
Șterge-mi lacrima în prag de noapte
Și făr’să știu, când stelele-s pe cer,
Minte-mă cu-n sărut plin de mister.

Categorii:Poezii

Etichete:absolut, absurd, dragoste, lacrimă, minciuni