E iarăși ziua mea, fără tine.


Sunt zile când mă trezesc la capătul durerii, când simt că nu pot suporta mai mult. Și-apoi, de undeva, ascuns, ezoteric, o oază de putere mă ajută să nu mă prăbușesc în întuneric. Mă-nvălui în întâmplări uitate, în amintiri cu tine, în fericirea trecută de ieri. Chipul tău, veșnic tânăr în fotografie, îmi ostoiește pentru o clipă dorul. Fiecare întâmplare veche în care am râs, sfidând nefericirea sau sărăcia, fiecare ciondăneală și împăcare ca și cum norii nici n-ar fi fost, mă împing înainte, cum n-am crezut că se poate. Când simt că nu mai pot exista fără tine mă culc între lucrurile tale iubite: mă îmbăt în rima-ți tristă așternută-n poeme, mă îmbrac în desenele rămase neterminate pe șevalet și-mi culc sufletul în muzica izvorâtă din sufletul tău, ascultându-ți vocea dragă. Și nu știu de unde, din ce univers de iubire, îmi răsai aievea, cu zâmbetul tău ștrengăresc pe buze, și-mi dai putere.

Mă cerți, plâng de prea mult timp. Știu, dragul eu. Dar ce să fac? Plecarea ta a ciunțit jumătate de suflet, înlocuind bucuria maternă cu multă durere. Plâng și zâmbesc. Ești plecat și ești aici, alături de mine, în fiecare secundă. Doar că, șugubăț cum erai și pe vremuri, îți ascunzi chipul de mine. Zvăpăiat, te-ascunzi de mine-ntr-o stea.

Mi-e frică, copilul meu. Mă înspăimânt că într-o zi n-am să te mai recunosc. Eu adun fire albe în păr cu fiecare zi. Tu îmi surâzi cu același chip, un adolescent de 18 ani. Mă doare atât de mult tinerețea ta încremenită, încât mă întreb: cine este veșnic?! Eu care trec, îmbătrânind dar adunând mii de experiențe sau tu, care ai rămas de-a pururea tânăr, într-un absolut intangibil și rece? Eu, care am puteri din ce în ce mai puține sau tu, sărind prin eternitate într-un picior, cu puteri neschimbate? Mi-e dor, atât de dor că îmi sângerează inima. Pentru că indiferent ce aș face, zâmbind sau lăcrimând, mă doare absența de tine. Neputința de a schimba destinul e aici, prezentă în sufletul meu. O permanență care mă sfâșie. N-am știut niciodată că dorul poate să doară atât de mult, că lacrima te poate însoți și în zâmbet.

Mă doare fiecare sărbătoare în care n-ai fost aici iar lipsa ta mă ucide! Am zile în care urlu, fără să mă audă nimeni în afară de mine. Iar ziua aceasta este una dintre ele. Tu, un copil, m-ai învățat pe vremea când încă nu erai un rătăcitor să nu renunț, să transform dorul în cuvinte. Și, pentru o clipă, scriindu-ți, uit de suferință. Zâmbesc, amintindu-mi mici ghidușii, florile pe care mi le-ai dăruit și pentru care ai stat o oră să mă rogi să te las să pleci de acasă când începuse noaptea. Voiai să fii primul, la miezul nopții, care îmi dăruia trandafiri de ziua mea și uitaseși să le cumperi.

Fără tine orice sărbătoare e doar frumoasă. Cu tine ar fi fost desăvîrșită. Chiar dacă, așa cum te știu, mi-ai fi spus un ”la mulți ani” pe fugă, între două probleme ”groaznic” de importante pe care trebuia să le rezolvi. Nu contează, ai fi fost aici, aproape. Dragostea dintre noi nu avea nevoie, pe atunci, de cuvinte. Acum are. Fără tine ne prefacem că ne este bine, ascunzându-ne unii de ceilați, sperând că tăcerea poate aduce uitarea. Ne ferecăm dorul și cuvintele. Sunt însă momente în care eu nu mai pot să tac, tăcerea mă sufocă. Știu, mâine voi fi o rază de soare. Voi închina paharul, mă voi săruta acceptând cu un zâmbet toate urările de bine ale celor prezenți. Dar pe ascuns, am să mă întreb în gând, așa cum o fac de atâția ani: „Unde te-ai rătăcit de atâta timp, copile? De ce nu ești acasă, printre ai tăi, în zi de sărbătoare?”

Anunțuri


Categorii:Scrisori către îngerul meu

Etichete:, , , , ,

7 răspunsuri

  1. LA MULTI ANI,LILI CRACIUN! CU PREZENT SI TRECUT CE SUNT MEREU VII IN CONSTIINTA TA,ASA VEI TRECE TOATE ZILELE TALE!! SE VEDE CA NU EXISTA REMEDIU, E O RANA CARE NU SE INCHIDE. EU TOTUSI ITI UREZ MULTI ANI SAU ATATIA CATI SA POTI DUCE PANA CEVA TE VA AJUTA SA TE IMPACI CU CE TI-A FOST HARAZIT

  2. Am plans 😦 La multi ani!

  3. La multi ani! Nu pot spune mai mult….

  4. Iti urez multa putere sa continui sa scrii,…multi ani,caci stiu ca asta iti alina suferinta.Gandeste-te ca mai sunt si altii, care chiar departe fiind, nu il uita pe Vlad, si-i asculta cantecul si poezia, si iti citesc zilnic durerea printre randuri…

    Daca cei de langa tine nu vorbesc, poate ca le e teama sa nu-ti stearga zambetul ce acopera cea mai grea durere din cate exista.

    Iti urez sanatate si sa poti revarsa bucurii prin tot ceea ce faci pentru cei de langa tine si prin asta sa gasesti multumire si implinire.

  5. trist……
    orice incercare de a alina durerea ta ar suna fals.
    timpul…….nu sterge dar estompeaza………sper pentru tine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: