Plângi, că și ei plâng de mila ta, române!


piso2(Foto de aici)

Hai, smiorcăie-te de mila uneia care rânjește la tine din mașina poliției, arătându-și cătușele pe geam ca la circ și ca să o crezi victima unui sistem din care a făcut parte, într-o țară pe care a spoliat-o fără jenă. Plângi de mila alteia care e chemată la DNA și ”netrebnicii” de jurnaliști își permit să-i întrebe fratele, marele Prim, ce caută acolo. E linșată mediatic și asta, dă o lacrimă pentru ea ca și pentru plagiatorul de frate-su, nu fi indiferent și rece! Varsă lacrimi de mila unuia care se plimba la dracu în praznic, spre coclauri unde nici gândul tău n-a ajuns, alegând să se sugrume în buda avionului. Săracul! Te sfâșie durerea de el așa cum te rodea și de glonțul înfipt în fularul care costa cam cât o pensie de-a ta. Jelește de mila copiilor mafioțior, arestați pentru că au preluat afacerile penale ale părinților, cu asupra de măsură. Ei ce vină au, mititeii? Dă o lacrimă și pentru acela pe care l-ai girat zece ani de zile în fruntea țării ca să-ți spună acum, la ceas de despărțire, că cel mai important proiect politic n-ai fost tu și grijile tale, n-a fost nivelul tău de trai ci duduia blondă, cu care a stat zilnic la o bârfă mică despre ce se mai petrece prin țărișoară. N-a știut, naivul, ce fac cei din jurul lui! Ai zice că Palatul în care-și ducea zilele era situat în altă Galaxie. Varsă un potop de lacrimi și de mila aceleia care a făcut doi copii în speranța că se va agăța de existența lor și va scăpa de carceră. E bolnavă, ai compasiune, române! Hohotește de jale și pentru cei care ți-au tăiat pădurile!, de ce nu?!

Plângi, române, plângi! Iar când spun române mă gândesc și la tine maghiarule, sasule, aromânule, rromule! Plângi de mila oricărui arestat, anchetat, judecat sau condamnat care s-a înfruptat ani de zile, cu nerușinare, din sângele tău, din viitorul copiilor tăi, smulgând din trupul țării hălci uriașe din care să se îndestuleze, până la nesimțire, ei cu toată cohorta de neamuri, fini și cumetri sau amante. N-au furat, fraiere, crede-i! Au muncit zi și noapte ca să-ți fie bine ție. Toate dosarele sunt politice, să știi! Ei sunt niște martiri care se jertfesc, pedepsiți de cei plini de ură pentru că ți-au făcut ție viața frumoasă. Sau poate … nu?

Iartă-i, române, și dacă au furat! Au greșit, se cuvine să uiți și să ierți, e creștinește. Și lor le-a fost milă de tine. Când n-aveai ce pune pe masă la prunci, toți cei pentru care plângi cu ochii duși în fundul capului aveau ochii în lacrimi. Nu puteau dormi de grija ta. Când te uitai cu disperare la portofelul gol, încercând să descoperi un creițar de o pâine, ei călătoreau cu avioane private și pentru tine; cheltuiau într-o seară cât nu ți-ai fi permis tu să cheltui în zece ani. Dar o făceau pentru tine, înțelegi?! Când făceai o zeamă chioară, ca să stingi foamea alor tăi, amestecând două-trei buruieni cu tone de lacrimi, ei mâncau în numele tău în restaurante de lux din locuri exotice. Dar se gândeau la tine, române, fii sigur!

Nu fi trist, române, că stai în frig, că îți închizi caloriferele ca să plătești mai puțin, că n-ai lemne! Ce mare filosofie? Pune-ți două-trei cojoace pe tine și gata. Și nu uita, stau ei în căldură și pentru tine. Bucură-te, când ei sunt traspirați de căldură, sunt și pentru tine! Iar dacă n-ai casă, dacă tocmai au sosit portăreii la ușă să te dea afară pentru că n-ai mai avut de unde plăti creditele, nu contează. Închide ochii și imaginează-ți casele lor cât un Mall. Și fii mândru! Au ei case câtă frunză și iarbă. Măgăoaie în care pot întoarce tractorul și în numele tău, nu uita! Că doar atunci când au furat, au șterpelit și din banii pe care tu, cu degetele tremurânde, îi vărsai lună de lună în coșnița bugetului. Imaginează-ți că o clanță este a ta. Și, să știi, din palatele lor de neam prost suferă, îi doare unde o să-ți pui capul pe pernă.

Da, române, ai compasiune pentru nemernici. Săracii! Îi bagă în dubele alea nenorocite, făcute de vreun producător obscur de care n-a auzit nimeni. Se poate?! Ei, care s-au născut în Larboghini, în Ferari sau, cei mai săraci dintre ei, în Mercedesuri. Cum, nu știi ce sunt? Nu contează, e ceva la care ai contribuit și tu când i-ai ales, când i-ai aplaudat, când te certai pentru ei cu vecinul, cu fratele, cu colegul de la slujbă, când erai în stare să te dezbraci de caracter ca să-i aperi pe ei, neprihăniții. Doamne, ce viață grea au! Îl ”cazează” în camere minuscule; fără un WC elegant, îmbodobit cu câteva Swarovski; fără un valet care să le facă pantofii; fără coafeză sau manichiuristă. Nici măcar cosmeticiană n-au. Mă topesc de milă!

Cel mai tare mă doare sufletul cât de bolnavi sunt! Cu un picior în groapă, abia răsuflând, cu boli incurabile. Niște stafii, ce mai! Au ales să ocupe funcții așa bolnavi ca să-ți facă ție un bine. S-au sacrificat pentru tine. Te rog! Nu te mai plânge că nu te bagă în seamă niciun medic, că-ți cere șpagă orice asistentă ca să-ți înfigă o nenorocită de seringă în fese, că familia este obligată să cumpere medicamentele necesare pentru că spitalul n-are, că n-ai loc în salon sau că mai vezi din când în când un gândac care vine la patul tău în vizită. Fii serios! Te alinți! Tu ești sănătos, române! Țara și mai ales ei, cei de mila cărora verși lacrimi, au nevoie de banii tăi. Nu te mai văita pentru tine. Plângi de mila lor și marș de pune osul la muncă ca să aibă ei ce fura!

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , , , , , , , , ,

1 răspuns

Trackback-uri

  1. Plângi, că și ei plâng de mila ta, române! | radupopescublog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: