M-aș ascunde-n adiere de vânt, să-ți răcoresc obrazul
Și într-o picătură de rouă, să rodesc bogăția din suflet.
M-aș transforma în lună rotundă, să-ți veghez visurile
Și într-un pictor, să deseneze nemurirea iubirii din noi.
M-aș preschimba în vioară, să-ți susur sunete de ambră
Și într-o lacrimă amară, sorbită-ntr-un zâmbet șăgalnic.
Curcubeu de aș fi m-aș cuibări-n găoacea din palma ta;
Furtună-aș deveni, să înlătur umbra pașilor tăi pierduți;
Strună m-aș face, tânguind ploi și zâmbet în note de dor;
Șevalet m-aș naște, să poți scrijeli în mine pânza vieții.
Toate sunt și voi fi, primăvară nebună încrustată în vers,
Un poet anonim ce cântă iubirea, oferind infinitul în dar.
Reclame
Categorii:Poezii
Lasă un răspuns