(Foto de aici)
În fapt, nici n-ar fi trebuit să fie la grădiniță, abia trecuse puțin peste doi ani. Numai că bondocul crescuse cu soră-sa ca și cum ar fi fost gemeni și nu mai puteau fi despărțiți. De altfel nici era o altă soluție, singur nu putea fi lăsat acasă pentru că era prea micuț iar căminul de copii era un focar de infecție. Drept urmare, de voie de nevoie, mergea la grădiniță împreună cu sora lui, mai mare cu un an. Iar într-o zi…
Educatoarea avea inspecție de grad. La una din ore, copiii trebuiau să vorbească despre legume, să le prezinte și să povestească despre cât sunt de importante în alimentația omului. Când au ajuns la ardei, băiețelul a ridicat mâna.
– Vreau să vă spun și eu ceva despre ardei, tovarășa.
– Hai, zi-i!, l-a îndemnat educatoarea, sperând că prichindelul agitat, care n-avea stare zbânțuindu-și picioarele pe sub masă, nu face vreo boacănă.
– Ardeii sunt foarte buni. Ei se folosesc și ca să faci ardei umpluți. Vrei să îți spun cea mai bună rețetă de ardei umpluți?, întrebător, băiețelul s-a întors spre doamna străină care stătea în spatele clasei.
Educatoarea amuțise, nu știa cum să procedeze. L-ar fi oprit din vorbărie pe prichindel dar inspectoarea părea interesată de povestea năzdrăvanului.
– Zi, băiețele, zi! Cum?, l-a rugat inspectoarea să povestească, teribil de amuzată de figura zâmbitoare a copilului și de ochii lui inteligenți, care o priveau fără teamă.
A urmat descrierea rețetei, de la cap la coadă. Perfect spusă. N-a fost uitat nici un amănunt, băiețelul știa toate etapele, chiar și lingura de smântână care se pune peste ardeiul din farfurie, înainte să-l mănânci. Copiii se uitau mirați, fără să se miște, captivați de povestire și înghițind în sec la imaginea aromelor care străbăteau printre cuvintele băiatului. Educatoarea uitase să-și ia mâna de la gură. Doar inspectoarea râdea în spate, pe înfundate.
– Bravo! Ești un adevărat bucătar!, l-a lăudat doamna necunoscută. Am să încerc și eu rețeta ta, sigur va ieși ceva bun.
– Sper să-ți și iasă. Cu toate că.. Hmm, numai mama știe să facă ardeii umpluți atât de gustoși.
Categorii:Scrisori către îngerul meu
La fiecare povestioara despre Vlad lacrimez dar un un zimbet pe buze.Grozav prichindel o fi fost
Mi-aduc aminte ca in perioada cat am fost si eu aducatoare vreo 9 ani din 1995 la o gradinita particulara de lb.engleza ,aveam pitici unul si unul si pitica mea de 3 ani pe atunci.A fost cea mai frumoasa perioada din viata mea .Ei ,dar vreau sa-ti spun Lili, caci copiii imi povesteau din ”culisele”familiilor lor multe lucruri pe care parintii nu ar fi vrut sa le stiu.Stiam ca ”mama s-a certat cu tata ca nu a vrut mama sa doarma cu tata , ca in camera aia era prea frig”;stiam ca” tata i-a dat mancarea catelului ca s-o guste si el, ca tare buna mancare face mama „;stiam, ca „tata seara citeste ziare cu tanti goale dar acolo nu scrie nimic ca m-am uitat si eu cand a ascuns ziarul.Dar nu erau singure ,erau mai multi” si-l apuca asa un ras ca-i rusine sa-mi zica mai mult.Normal, ca nu-i provocam si le deviam atentia.A,dar tin minte un pusti de vreo 4 ani tare istet ,Tudor,acum student in strainatate,cu parinti medici care o saptamana la rand cand intra zicea”Good mornig teacher” si incepea sa cante sa danseze „Traiasca berea in care ne-am nascut/Traiasca berea ca tare ne-a durut/Foaie verde si-o lalea fie paine cat de rea/Chiar aici in tara ta/Tot ti-o fura cineva”Mi-era teama sa n-o invete si ceilalti si s-o cante pe acasa ca sa vada ce invata la gradinita.Frumosi copii si tare isteti.Jumatate din ei studiaza in strainatate.Pacat