Capcanele drumului spre normalitate


Nici o lună nu a durat liniștea de după alegeri și este oarecum firesc să fie așa, fiindcă ne-am dorit cu toții o schimbare, nu numai a unor oameni compromiși ci și a sistemului mafiot pe care ei îl construiseră ca să paraziteze bugetul statului și să facă bani negri în domeniul privat al economiei.

Și iată, această schimbare se întâmplă, sub ochii noștri. Știam cu toții cum se împart banii statului, de sus în jos, pe bază de slugărnicie, parandărăt și performanță electorală, cum se fac firmele de garsonieră care câștigă cel mai gras contract din județ a doua zi după înființare, cum se numesc rudeniile, afinii și protejații în cele mai bine plătite funcții ale statului, dar nu am avut dovezile dimensiunilor dezastrului, cu documente și nume, ca în această perioadă.

Pe de altă parte, derularea evenimentelor ilustrează cum nu se poate mai convingător că vremea superficialității, a instituțiilor înființate ca să existe doar cu numele, a legilor făcute cu portițe de scăpare, a dosarelor și proceselor de mântuială pentru adormirea opiniei publice, a trecut. Că intrigile de salon și șoaptele de dormitor nu sunt probe juridice, cum credea protejata fostului președinte. Căruia era de ajuns să îi susure în ureche câteva vorbe meșteșugite pentru ca acesta să schimbe oameni în funcții, guverne sau legi. Într-o ieșire jalnică, Băsescu, fosta mână fier a României, s-a făcut de râs duminică, la Congresul PMP.

Ba, mai mult, dorind să-și apere mandatele și pupila, cum a spus, s-a și autoincriminat! Păi când îi spune Udrea, politicianul în care are cea mai mare încredere – după propriile declarații – că bărbatul ei duce bani negri șefului SRI, ca să finanțeze ilegal o televiziune, iar el nu sesizează imediat DNA și Comisia de Control a SRI din Parlamentul, nu convoacă de urgență CSAT și nu îi demite imediat pe cei implicați este ori cârpă de șters pantofiorii Dior ai duduii ori chiar șeful care îi conduce autoritar pe toți. Mă tem că Băsescu va opta public, ca să-și salveze pielea, pentru prima variantă, aceea că a fost în permanență manipulat de această presupusă Mata-Hari a spionajului românesc, în fapt doar o tupeistă fără margini, care a știut să profite la maximum de slăbiciunea șefilor unor instituții pentru bani și sex.

Realitatea însă, care arată cu totul altceva, îl va contrazice. Firmele prin care SRI poate să își finanțeze operațiunile, cărora Năstase le-a dat drumul după ce Constantinescu le interzisese, par să fi depășit cadrul legal de funcționare. Acum este limpede că Băsescu știa, așa cum și serviciile secrete aveau date, cel puțin parțiale, privind uriașele afaceri EADS, Microsoft sau a retrocedărilor, fiindcă aveau oameni fie infiltrați fie implicați. „Echipa” care a dictat o mare parte a deciziilor imobiliare și a achizițiilor Guvernului Năstase, respectiv Finiş, Cocoş, Petrache şi Bittner, a fost preluată şi de următoarele guverne, ajungând de departe cea mai influentă reţea de interese oculte din România. Din acest punct de vedere, dacă într-adevăr Cocoș i-a dus lui Coldea 500.000 euro pentru firma lui Ghiță, adică de la o firmă a SRI la alta a aceleeași instituții, înseamnă că trebuie să fi fost vorba despre bani negri. Altfel, de ce plata nu s-a făcut prin transfer bancar? Parchetul și justiția militară sunt instituțiile care vor trebui să cerceteze aceste acuzații și, dacă ele se confirmă, atunci să răspundă nu numai la această întrebare dar și la altele, referitoare la activitatea diviziei comerciale a SRI.

Fiindcă Parlamentul, prin Comisia de Control a SRI, a rasolit-o ieri, așa cum era de așteptat. Formată din persoane puternic legate de SRI sau chiar foști membri ai serviciului anchetat, Comisia în cauză, după ce a audiat înclusiv pe șeful direcției de control intern, un ofițer care nu se supune șefului executiv al serviciului ci doar celui politic, a stabilit că niciuna dintre acuzațiile formulate la adresa lui Coldea și Maior nu se justifică, nefiind susținute de vreun document. De altfel, SRI a fost somat să se apere cu documente produse de… SRI. O altă eroare pe care Parlamentul va trebui să o înlocuiască urgent în legislația specifică.

Exact asta a și cerut ieri președintele Iohannis, în primul discurs în fața camerelor reunite de la preluarea mandatului și pe care, coincidență, l-a ținut tocmai în timpul audierilor șefului SRI la comisie: un Parlament puternic, corect în raporturile cu Justiția, cu procesul de elaborare a legilor și activ în atribuțiile de control asupra organelor de coerciție. Președintele a mai cerut renunțarea la populism și electoralism, modificarea legii partidelor, a legii privind finanțarea acestora, a legii electorale, a legilor „Big Brother” – pe care a sugerat că le va aproba dacă vor conține prevederi clare de protejare a cetățeanului – precum și exercitarea controlului parlamentar asupra guvernului.

Surpinzător pentru cei care nu s-au obișnuit cu noua sa atitudine, premierul Ponta, prezent în fruntea întregului său cabinet la dezbateri, a aplaudat toate cererile președintelui, afirmând că Iohannis bate la uși deschise și că membrii guvernului său se vor conforma chiar de săptămâna viitoare, renunțând la ordonanțele de urgență și raspunzând tuturor interpelărilor care vor fi formulate la adresa lor.

Schimbările cerute de președinte, pentru a străbate ceea ce el numește drumul spre normalitate, și aprobate cu entuziasm de premier, ascund însă capcane nebănuite. Doborârea mafiei imobilaro-logistico-securistă, care a făcut legea în ultimii 14 ani ocrotită de ultimii doi președinți, de Parlament, de toate guvernele de până acum, precum și de „servicii”, nu echivalează cu însănătoșirea întregului sistem. Mii de tentacule, rămase active la nivelurile inferioare, se vor bate cu disperare pentru supraviețuire.

PS Cu un singur gest, inculpata Udrea mi-a confirmat toate presupunerile. După ce a încercat să se disculpe în fața camerelor reunite pentru a-i vota ridicarea imunității, amenințându-i fățiș: „dacă mă predați, după mine urmați voi”, duduia s-a uitat semnificativ către camerele de luat vederi si și-a lipit degetul arătător al mâinii drepte de nas. În limbajul interlop non verbal gestul înseamnă „stai liniștit că n-am vorbit și nici n-o să vorbesc”. Ghiciți singuri dacă se adresa fostului președinte sau nu.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 10 02 15

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , ,

1 răspuns

Trackback-uri

  1. Capcanele drumului spre normalitate | radupopescublog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: