Lupte grele pe frontul invizibil


În afara unor relatări rătăcite, cu privire la avizarea urmăririi penale a unui nou lot de aleși ai neamului, activitatea Parlamentului este mult umbrită de spectacolul zilnic al arestării unora dintre cei care au fost protagoniștii scenei politice din ultimii 15 ani. În interiorul instituției însă este fierbere mare.

Cu excepția formațiunii cvasi-militare UNPR, care a și anunțat prin vocea generalului Izmană că va sprijini până la capăt guvernul din care face parte, toți ceilalți trag ca disperații de cine apucă. Practic, fiecare întâlnire pe hol, la bufet, în lift sau prin birouri se transformă într-o negociere ad-hoc. Geoană, care a lansat împreună cu Vanghelie, după ce au fost excluși din PSD, partidul România Noastră, încearcă să racoleze de la PSD în special traseiștii care au dezertat la socialiști. Liberalii, care afirmaseră că nu vor admite în veci revenirea trădătorilor, au subjugat to ce fac unui scop pe care l-au și făcut public: dărâmarea, cu orice preț, a Guvernului Ponta. În consecință, negociază de la om la om, cu oricare dintre parlamentarii dispuși să sprijine o apropiată moțiune de cenzură. Minusculul grup care rămas compact din armata de 67 parlamentari a PPDD, după o telenovelă caraghioasă, în cursul căreia o președintă pe care ei nu o recunosc i-a exclus din partid, vor să formeze în jurul deputatului Daniel Fenechiu Partidul Național Democrat. Acesta, vezi și consonanța din numele său, este menit probabil să atragă foști PDL-iști, mai ales pe cei nemulțumiți de condițiile fuziunii și de statutul lor în noul PNL. Sebastian Ghiță, bănuit și el și firmele pe care le patronează a fi puternic legat de SRI, exclus de asemenea din PSD, afirmă că vrea să înființeze Partidul Progres România, un fel de UNPR mai mic dar cu același rol. Pe margine, adică în afara Parlamentului, se agită tot felul de mici formațiuni, mai vechi sau mai noi. Notă aparte ar putea să facă partidele declarat naționaliste, dar acestea, în ciuda unui puternic curent ascendent în restul Europei, nu prea mai au aderență la electoratul român.

După dezintegrarea grupărilor de conjunctură PLR și PMP, ambele distruse de evoluția lamentabilă a liderilor Tăriceanu și Udrea, precum și a „proiectului fără proiect” care a fost PPDD, ar fi fost de așteptat să asistăm la o reașezare a scenei politice, prin restrângere la partidele puternice și nicidecum prin expansiune. Surprinzător, în realitate apar o puzderie de formațiuni, fără oameni și fără sedii în teritoriu, pornite de sus în jos, după ambițiile și aranjamentele unor parlamentari și nicidecum pe baza unui curent popular, așa cum ar fi fost normal. Mai contează ce ideologii au acestea? Evenimentele din ultimii ani ne arată că nu prea mai contează. După Guvernul Năstase, cel mai de dreapta cabinet socialist, a urmat Guvernul Tăriceanu, cel mai socialist guvern de dreapta, succedate de cabinetele Boc și Ponta, ambele caracterizate de același amalgam politic și economic.

Comportamentul noului guvern, zis socialist, din Grecia arată fără putință de tăgadă că în campania electorală poți să spui orice. Aliată cu o formațiune catalogată drept de extremă dreaptă (!), pentru a forma majoritate în parlamentul elen și un guvern stabil, Syriza a început, la nici două săptămâni de la instalare, să spună și să facă cu totul altceva decât a promis. Crescută pe valul protestelor populare de acum 3 ani, când Grecia a intrat într-una dintre cele mai profunde crize din istoria sa, formațiunea condusă de Alexis Tsipras, a preluat din mers toate cererile pieței și le-a transformat în program politic. Cam la fel procedează în Spania și Prodemos, condusă de Pablo Iglesias, o formațiune creditată recent cu aproape o treime din opțiunile populare și foarte probabil baza viitorului Guvern spaniol.

Acestea sunt două exemple edificatoare, de mișcări crescute de jos în sus, pe bază populară, și nu cum se întâmplă acum în România, adică fix pe dos. Sătui de formațiuni tocite și corupte în guvernări alternative de foarte mulți ani, dovadă fiind prezența din ce în ce mai scăzută la vot pe ultimele două decade, oamenii vor un suflu nou. Syriza sau Podemos, chiar dacă sunt subiectul celei mai frecvente și comode acuzații – și anume aceea de a fi expresia intervenției Kremlinului într-o Europă zdruncinată de crize succesive – exprimă nemulțumiri populare care nu au cum să nu fie luate în seamă. Nu este locul și nici rostul nostru să judecăm aici justețea cererilor stradale ci poate doar să reamintim că, întotdeauna, poporul are dreptate. Grecii, spaniolii, românii, ba chiar și italienii și francezii aveau nevoie de aceste seisme sociale puternice, care să scuture și să cearnă o clasă politică încremenită în cutume depășite de realitate.

Numai că odată instalați la putere au constatat că nu prea pot să facă ce vor. Nu mai este vorba de socialism contra capitalism sau stânga contra dreapta, liniile ideologice și măsurile economice care le însoțesc s-au topit după 1990 într-un amalgam incert. Evoluția economiei mondiale este stabilită la întâlnirile G8, la Davos și pe liniile telefonice care leagă câteva capitale importante ale omenirii, astfel încât guvernelor naționale din economiile medii și mici nu le rămâne decât să peticească local în funcție de reacțiile piețelor proprii. În aproape toate țările acestor economii, actul de guvernare devine o simplă punere în practică a sarcinilor trasate de FMI, Banca Mondială, Banca Centrală Europeană sau Comisia Europeană.

Astfel încât și la noi, precum și în Grecia, contează din ce în ce mai puțin cum se numesc liderii și ce ideologie afirmă, atâta vreme cât reușesc să se mențină deasupra liniei. Singura lor șansă, de azi înainte, este ca, după ce ajung la vârf, să nu mai fure și să nu se umple de ridicol, ca și cei de până acum.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 05 02 14

Anunțuri


Categorii:Uncategorized

4 răspunsuri

  1. O nemulţumire populară ţine exct cât durează motivul nemulţumirii. Nu se poate guverna cu nemulţumiri populare. CPUN din 89-90 au fost pline ochi de „anticomunişti”. În rest nu se înţelegeau 2 cu 2.

    • Cati ani ai Zorine ? Te inseli grav, erau toti, trimisi de Iliescu, fiind imbracati in haina anticomunista, si se numeau „oameni de bine” vezi ce “bine” s-au aranjat ? Pe cei mai hulpavi a inceput DNA-ul sa-i ridice. Asa au fost sufocate partidele istorice, care nu s-au putut regenera.

  2. Eu propun sa se stranga toti laolalta si sa-si dea foc. Asta pana nu o s-o faca poporul. Viitor lung nu le prevad. Doamne ajuta sa scapam de acesta plaga care a distrus Romania!!!

  3. eu am mai spus ca stinga e lasata sa vina la putere in momente de criza, pentru a se discredita; si la altii si la noi… atita timp cat nu au un program economic clar si politica lor e axata pe risipa bugetara -asistenta sociala- nu au cum sa faca fata la criza; doar sa se afunde si mai mult, stirnind nemultumirea populara; nenorocirea e ca pe aceste defectiuni urca partidele de extrema dreapta… om vedea ce-o mai fi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: