Securistanul se zgâlțâie din toate încheieturile


Intrat în vigoare din februarie trecut, odată cu Noul Cod Penal, „acordul de recunoaştere a vinovăţiei” face ravagii, încă de la începutul arestărilor de răsunet. Pe scurt, procurorul şi cel care a încălcat legea pot ajunge la o înţelegere. Cel de-al doilea îşi recunoaşte fapta, iar anchetatorul consemnează şi propune judecătorului reducerea pedepsei sau chiar renunţarea la urmărirea penală. Acordul se poate folosi doar în cazul acelor infracţiuni pedepsite cu mai puţin de 7 ani de închisoare.

Pusă în practică, această procedură a pornit un carusel fără precedent, care antrenează tot mai multe figuri publice, mai ales din politică și administrație. Amenințați cu ani mulți de pușcărie, zmeii care mai ieri tăiau din vârful pixului hălci întregi din bugetul național toarnă acum la foc automat, tocmai în speranța de a obține pedepse cât mai mici. Deși în dosarele întocmite de anchetatori sunt menționate prejudicii de sute de milioane de euro, echivalentul tuturor pensiilor din România pentru un an întreg, infractorii au toate șansele de scăpa cu 2-3 ani pe după gratii, și ăia efectuați în condiții de lux, cu pachete de câte 4-5 kilograme pe săptămână, laptop, lenjerie și toate celelalte efecte de acasă, ba chiar cu permisii și învoiri. Coroborată cu o decizie a Curții Constituționale, care nu îngăduie confiscarea retroactivă a averilor, chiar dacă sunt suspectate de a fi fost dobândite ilicit, adică de a-și regăsi averea intactă la liberare, pedeapsa devine aproape o glumă.

Veselia generală de la DNA aduce zilnic noi și noi nume pe ecranele obosite de atâtea breaking-news. Nu că nu ne-am fi așteptat, numele celor arestați sau aflați sub control judiciar nu sunt noi pentru cei care au urmărit cât de cât și alte știri decât cele despre accidente și crime conjugale. Nouă nu este nici confirmarea participării transpartinice la jaful național și nici măcar faptul că foștii securiști, acum în fruntea SRI dar și a celor mai importante firme românești, în poziții cheie din multinaționale sau în presă, conduc sau supervizează toate aceste afaceri oneroase. Nouă este doar confirmarea cvasi-oficială a acestor realități, care mențin România pe ultimul loc în Europa la mai toate capitolele.

Cel mai bun exemplu în aceste sens este mult-lăudatul (în regimul Băsescu, cel care l-a și avansat de-a lungul celor 10 ani) șef de facto al SRI, generalul Coldea. Adus de la Arad cu pile, pe filiera Seculici și Falcă-finul lui „Zeus”, fostul debutant, care nu a reușit să-și ia licența din prima – potrivit unei depoziții a senatorului PSD Valer Marian, s-a însoțit la conducerea serviciului de câțiva dintre foștii șefi ai Securității ceaușiste. Cu toții, au profitat din plin de înlesnirea, reintrodusă încă din 2001 de Adrian Năstase – alt produs al „structurilor” – după ce președintele Constantinescu o interzisese, de a înființa firme de sprijin pentru activitatea serviciilor speciale. Și de aici a început sarabanda al cărei principal exponent, din noul val, este Sebastian Ghiță, patronul în acte – actual sau fost – a nenumărate firme din domeniul IT, energie, media, ba chiar și sport! Încrengăturile sunt atât de stufoase încât înțelegem acum, după șirul de delațiuni de la DNA, că în fapt bătaia generalizată era numai și numai pe bani, celebrele contracte cu statul, în valoare de zeci de milioane de euro fiecare. Băieții cu ochi albaștri au pierdut pur și simplu controlul și, dacă pe vremea lui Iliescu se fura organizat, fiecare pe rând, în funcție de rangul dobândit și cu voie de la centru, pe timpul lui Băsescu – deși prada era din ce în ce mai bogată – au ajuns să se calce pe picioare, să încerce reciproc să se elimine între ei până când, inevitabil, totul a explodat în ceea ce vedem încă din vara anului trecut.

După ce, obligat de forța împrejurărilor, respectiv rezultatul alegerilor din 2012, Băsescu s-a văzut nevoit să împarta controlul asupra justiției, internelor și serviciilor speciale cu reprezentanții noului val, urcați pe creasta USL, războiul pe bugetul statului a devenit public. Combatanții au început să uzeze din ce în ce mai des de „arma” dosarelor penale, devenită în acest fel cel mai modern mijloc legal de eliminare a adversarului de pe „piață”. Urmare a înțelegerilor menționate mai sus, fiecare dosar a înflorit în altele trei, îmbogățite fiecare cu delațiunile celor aflați în cercetare. Și astfel, s-a ajuns la situații ridicole, ca cea de ieri.

Cu un tupeu nemaintâlnit din perioada interbelică, de pe vremea celebrei metrese a lui Carol II, cea care s-a îmbogățit și pe ea și pe rege condiționând accesul la favorurile regale de comisioane enorme și acțiuni la active industriale, pupila fostului președinte face de câteva zile un circ care ar trebui să ne facem să râdem dacă nu am ști că furturile uriașe din banii publici ne mențin de 25 ani la nivelul lumii a III-a. Duduia, disperată că nu mai are spatele asigurat, sare la gâtul lui Coldea. Cel care pe vremea în care ei îi dispărea numele din dosarul ALRO sau din cel al Galei Bute era bun. Acum, de când protectorul a devenit simplu bunic iar prietenul Maior a demisionat, Coldea îi este brusc adversar neîmpăcat, ba chiar dușman de moarte. Jenibil, cum glumeam noi în studenție, când voiam să exprimăm o combinație între jenant și penibil.

Aflăm acum că Bittner, Tender, Cocoș și toată pleiada care face coadă la ușa DNA sau în arestul Poliției sunt oameni ai fostelor și actualelor servicii de informații. Și așa, înțelegem de ce niciun candidat nu a ajuns pe listele pentru Parlament sau pentru guvern fără o viză favorabilă de la „structuri”. Fie că au fost ofițeri acoperiți, fie colaboratori ai diverselor structuri de informații, fie doar rudenii, fini și afini ai acestora, în România ultimilor 25 ani, legătura cu „serviciile” a reprezentat garanția dar și condiția ascensiunii politice, financiare și, în cele din urmă, sociale a celor mai mulți dintre protagoniștii vieții publice de la noi.

Astfel încât, fără a destructura serviciile indispensabile oricărei democrații funcționale, singura șansă acestei țări de a trece de la o democrație reală și funcțională rămâne, fără doar și poate, dărâmarea definitivă a Securistanului – statul mafiot, clădit hoțește de către reprezentanții cei mai buni ai fostei nomenclaturi de partid și de stat precum și ai fostei Securități.

Editorial publicat in Monitorul de Botosani 03 02 15

Anunțuri


Categorii:Uncategorized

1 răspuns

Trackback-uri

  1. Securistanul se zgâlțâie din toare încheieturile | radupopescublog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: