Cât contează arestările zilei


Cum vor părea peste 25 ani arestările de acum? Ce vor spune copiii noștri despre viermuiala asta de nedescris, cu hoți și jandarmi, care ne ocupă ecranele și timpul? Mă tem că nimic, fiindcă nici nu vor ști. Istoria va reține, cu siguranță, doar lentoarea transformării României, fără nume, fără chipuri, fără luptele care fac astăzi deliciul public. Vor mai rămâne, probabil, numele unuia sau altuia dintre preşedinţi precum şi ale unor artiști sau sportivi care au făcut faimă țării.

Câți dintre noi mai dau importanță faptelor și protagoniștilor lor de acum 25 ani? Cei mai mulți nu știu prea bine nici acum ce și cum s-a întâmplat, deși evenimentele au avut loc în timpul vieții noastre, ba mai mult decât atât, la unele dintre ele am fost participanți activi. Ştim prea bine doar că am fost minţiţi şi manipulaţi, în încleştarea dintre puteri politice şi militare mai mari decât ale noastre. Cu toate acestea, adevărul istoric nu a fost stabilit public și fără echivoc nici până în zilele noastre iar copiii învață la școală tot minciuni.

Cărțile și mărturiile celor care au încercat să dezvăluie minciunile în care a fost îmbrăcată Revoluția și să dovedească perpetuarea nomenclaturii la pupitrele de comandă sunt tot în afara curentului principal al istoriografiei oficiale, la fel ca și cărțile și mărturiile supraviețuitorilor lagărelor comuniste. Avem și o parte tragi-comică a acestei ipocrizii oficiale: 9 din 10 oameni întrebați astăzi afirmă că în 92 au votat cu Ion Rațiu, dar biet bătrânul luptător al democrației românești a avut în realitate – și cu asta va rămâne în istorie – doar 4 și ceva la sută. Nu-i așa că priviți cu milă la frații de peste Prut, cum se zbat ei să scape de comunism și să intre în UE? Uitați-vă bine la ei, lăsând la o parte disprețul de tip „așa le trebuie, fiindcă simpatizează cu rușii”, fiindcă așa eram și noi acum 25 ani, așa ne privea și pe noi Occidentul. Astăzi însă suntem atât de mândri că facem parte din el încât până și foștii feseniști pun capul în pământ și bâiguie o scuza că „așa erau vremurile”.

Ce rămâne dacă opunem cei 24 ani de ceaușism celor 24 ani de capitalism care i-au urmat? Unii își vor aminti blocurile ridicate în locul maghernițelor insalubre, slujbele și salariile sigure, alții – frigul, foamea și cozile la orice. În afară de cel care a fost expresia celui mai urât cult al personalității din Europa, mai știe cineva, dintre cei mai tineri, numele, chipul sau acțiunile vreunui alt lider comunist român al acelor vremuri? Comparativ, din anii care au urmat, vom reține bucuria libertății de expresie și circulație, abundența de produse sau, pe de altă parte, lipsa de securitate și predictibilitate a vieții, lipsa slujbelor și a veniturilor? Modernizării relative a țării, scepticii îi pot opune oricând depopularea ei, emigrarea unei șesimi din populație, cea mai activă și mai bine pregătită parte a ei. Cei mai mulți vor spune că românii sunt un popor conservator, care opune o rezistență vecină cu îndărătnicia la schimbări rapide. Că instinctul de supraviețuire al nației nu s-a înșelat niciodată, chiar și atunci când o țară întreagă își visa un fel de pensiune all inclusive pe viață Cei care își visau un restaurant á la cárte, în care să comande meniul dorit și să-l plătească, sunt tocmai cei care au plecat.

Suntem martorii vii ai unor schimbări profunde, care ar trebui să mute țara într-un plan superior, acolo unde sunt țările pe care le invidiem și unde ne pleacă tineretul la muncă. Însă valul de arestări din ultimele luni, chiar dacă ne scapă de câțiva mari corupți, nu schimbă sistemul. Acela în care micii întreprinzători, micii fermieri și slujbașii mărunți nu pot supraviețui fără să facă un pic de evaziune fiscală, fără să dea șpăgi mărunte pentru a-și rezolva probleme mărunte. Adunate, toate la un loc fac o șpagă mare și o problemă și mai mare, care sunt ale noastre, ale tuturor. Din această cauză avem nevoie nu numai de schimbarea unor nume cu alte nume ci de schimbarea întregului sistem de relații economice și sociale. Instrumentele necesare – educația și legislația – ne sunt la îndemână, totul este să vrem o schimbare care să nu mai dureze încă 25 ani.

Patriotismul înseamnă lucruri simple. Să-ți câștigi existența în mod legal și să o faci cât mai bine cu putință, să-ți crești copiii în tradiția neamului tău și să participi, atât cât îți permite sistemul, la principalele decizii care privesc comunitatea ca un întreg. E greu? Pare mult mai simplu să cumperi copilului o diplomă, să-l angajezi plătind o șpagă sau apelând la trafic de influență, să dai ceva ca să obții un ITP fără să duci și mașina sau polițistului ca să nu-ți ia permisul sau să nu te duci la vot dar să-i înjuri zdravăn pe toți. Arestarea marilor granguri rămâne doar semnalul dat întregii societăți că schimbarea trebuie să înceapă de acasă, cu fiecare dintre noi. Cât despre cei arestați, ale căror nelegiuiri sunt deja cvasi-cunoscute, le rămâne să se toarne unii pe alții – cum s-a întâmplat și ieri – până ajung cu toții după gratii. Acesta este un bun început.

Editorial publicat in Monitorul de Botosani 31 01 15

Anunțuri


Categorii:Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: