Demisie la țintă


Cele mai negre bănuieli cu privire la asemănarea partidelor din România cu grupurile infracționale organizate sunt confirmate de declarațiile unor persoane, aflate acum în arest, și care au fost până nu demult demnitari, magistrați sau afaceriști de vârf. Tot ceea ce s-a scris, adeseori doar intuitiv, despre piramidele șpăgilor se adeverește acum, cuvânt cu cuvânt.

Îi vedeam crescându-le viloaiele de neam prost, cu rangerovere și piscine prin curți, citeam prin revistele de scandal despre vacanțele lor exotice, însoțite de sclifosite siliconate, îmbrăcate la Milano sau Paris, știam despre copiii lor care cheltuie în mod obișnuit într-o seară la club câteva sute de pensii medii și – cu toate astea – deși îi știam ca fiind angajați la stat, cu salarii mai mici decât venitul unui bun specialist, i-am tratat ani de zile cu prezumția de nevinovăție. Nu erau dovezi, așa ni s-a spus de fiecare dată. Este adevărat însă și că mulți dintre acești funcționari, de la cel mai mic nivel și până la administrația centrală, au fost montați în sistem doar ca simple rotițe, în uriașul angrenaj de sifonare a banilor publici, conceput de o parte a parlamentarilor și a liderilor de partide. Iar prada s-a împărțit tot ca în filmele cu mafioți: cea mai mare parte pentru organizație iar restul, în proporții descrescânde, de sus în jos, cât să se lingă și ăia mici pe degete.

Multă lume se întreabă cât pot fi de credibile declarațiile pe care foștii demnitari le fac, în arest, în fața procurorilor DNA. Nu e vorba despre secretari de rangul trei în vreun minister încropit la repezeală ci despre fostul ministru de interne sau despre cel al justiției. Care menționează în declarații niște sume atât de mari încât te fac să înțelegi cumva, nu să-i și scuzi, de ce oameni serioși, cu profesii onorabile și bine plătite au ales să-și abandoneze carierele onorabile și să se facă politicieni.

După ce vezi în ușa DNA, în calitate de învinuit, până și pe unul dintre judecătorii Curții Constituționale și mai afli că, în cârdășie cu fosta lor șefă – acum arestată, procurorii de la combaterea crimei organizate nu făceau decât să ascundă dosarele cât mai bine în fundurile fișetelor, îți vine să crezi că nu există instituție nemânjită în România, iar știrile care îngălbenesc ecranele nu fac decât să-ți confirme bănuielile.

Deconspirarea și destructurarea acestor rețele, fie că s-au făcut la presiunile Washington-ului, ale Bruxelles-ului, sau ale amândorura, peste care s-au suprapus restricțiile impuse de FMI, Banca Mondială și BCE, chiar și aplicate de ai noștri cu jumătate de măsură și milă față de cei implicați, par să înceapă să dea rezultate. România nu este, din fericire, în situația Greciei, și anume de a fi datoare cu aproape dublul produsului anual, astfel încât veșnicele temeri ale naționaliștilor închipuiți – cum că suntem doar slugile umile ale Occidentului, buni de muncă ieftină și să le consumăm produsele – nu-și găsesc justificarea în această paradigmă. Mai degrabă se înțelege că americanii și Uniunea Europeană au învățat lecția grecească, aceea în care politicieni corupți până în măduva oaselor au mituit poporul cu al 14-lea salar, gratuități și beneficii nenumărate, ca să poată ei să fure nestingheriți, și aplică acum preventiv la noi ceea ce ar fi trebuit să facă pe tot flancul sudic al NATO încă de acum câțiva ani. Este evident, mai ales în noul context internațional, că SUA și UE încearcă din răsputeri să ne tragă lângă ei. Primul pas, eradicarea corupției ca mod de organizare socială, a fost făcut, urmează probabil schimbarea clasei politice și a administrației, nu atât om cu om, că este imposibil, ci mai ales funcțional.

Demisia de ieri a șefului SRI, George Maior, face parte și ea din acest scenariu. Anunțul precipitat al acesteia, imediat după victoria lui Johannis în noiembrie trecut, pare să fi fost doar un gest de curtoazie față de noul președinte, intenția fiind însă reală încă de la acea dată. Gurile rele spun că Maior, acuzat de scurgeri de informații în dosarul EADS, ar fi vrut să mai stea în funcție doar cât să se asigure că trec cele două legi pe care SRI le-a cerut cu insistență – cea a cartelelor preplătite și cea a interceptărilor de comunicații. Iar când acestea au fost respinse, ieșirea sa nu a mai fost decât o formalitate. Gurile bune spun că, dimpotrivă, demisia șefului SRI nu este decât punerea sa la dispoziția președintelui în vederea unei eventuale numiri în funcția de premier. Pasămite, cam asta ar fi fost și rostul vizitei intempestive, de săptămâna trecută la București, a subsecretarului de stat american, Victoria Nuland. Promisiunea instalării lui Maior, fost senator PSD, în Palatul Victoria ar asigura susținerea parlamentară din partea unei facțiuni a socialiștilor precum și din partea cvasi-militarizatului UNPR, spun aceleași surse. Altfel, demiterea guvernului Ponta, cu ceea ce a arătat până acum noul PNL că poate, este nu doar improbabilă ci și, am spune noi, imposibilă.

Lațul se strânge acum în jurul șefilor de partide, DNA a ajuns la uși extrem de bine păzite până mai ieri, astfel încât instalarea unui tehnocrat, chiar și doar aparent independent, în fruntea guvernului, ar putea să convină tuturor celor implicați în noua schemă politică. Asta dacă nu vom avea surpriza de a-l vedea chiar și pe cel căruia i se atribuie modernizarea SRI în calitate de învinuit.

Editorial publicat in Monitorul de Botosani 28 01 15

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: