(Foto de aici)
Năluciri din vise surde,
adormite, tremurânde,
mă-nfioară, fără veste,
în mister ca de poveste.

Îmi șoptesc că infinitul,
e-începutul și sfârșitul,
certitudine, întâmplare,
absolut în val de mare.

Mă alintă-n ceas târziu,
Țesând visul străveziu
Și închid în pumn de dor
Somnul dulce-amăgitor.

Categorii:Poezii

Etichete:mare, poezie, vis