Ipocrizie, de la vlădică până la opincă


Nigeria(Foto de aici)

Zilele astea ne-am agățat la butonieră ”Je suis Charlie”. Sau, ca să fim diferiți, altfel decât valul care a cuprins Europa, să ieșim cu orice chip în evidență, am ales ”Je ne suis pas Charlie”. Sunt sau nu sunt Charlie? Mare dilemă! Ne-am poziționat într-o tabăra sau alta, funcție de convingeri, de răspunsul la întrebarea dacă ucișii de la Charlie Hebdo au depășit sau nu limita decenței. Tone de cerneală au curs și de o parte și de cealaltă a baricadei. Români alături de o revistă despre care, până mai ieri, nici nu știau că există. Sau blamând-o, tot fără a o cunoaște.

Flori, lumânări și lacrimi la Ambasada Franței. Emoționant! Președintele, ce frumos!, scrie în cartea de condoleanțe de la Ambasadă (Ce toantă! Habar n-aveam că există și o carte a condoleanțelor). Același președinte, înalt, chipeș, participă braț la braț cu mai marii lumii, la marșul de solidaritate de la Paris. Suntem mândri.

Se trezesc controverse, unele pro, altele contra, cu referire la modul în care ne-a reprezentat proaspătul uns la Cotroceni. ”Vai mama lui, l-au fugărit ăia în spate! Ehei!, dacă era Băse, era lângă Angelica” ”Hmm, ce căuta Mihai Răzvan Ungureanu alături de el?! Fripturistul, umblă după orice firmitură”. ”Ba era în rândul I, la trei oameni de Angela Merkel, cel mai important lider. Sunteți răi, era cel mai fain președinte”. ”Bine că l-a luat pe Ungureanu cu el, acesta va fi viitorul președinte”.

Se dezbat subiecte arzătoare: au meritat-o sau nu caricaturiștii de la Charlie? ”Lasă, și ei și-au căutat-o cu lumânarea”. ”Nimeni nu merită să fie ucis”. ”Să limităm libertarea de expresie”. ”Ba nu, să nu o limităm”. ”Hai să fim toleranți cu religia muslmană și să o înțelegem, ăia erau doar niște descreiereați”. Apar și slogane din partea musulmanilor, care se delimitează de ucigași: ”Not In My Name”.

Nu știu cine are dreptate. Cum eu personal nu cred decât în ceea ce mintea și logica poate să cuprindă, n-aș ști nici să iert creștinește sau să îi înțeleg pe criminali, nici să omor niște caricaturiști doar pentru că i-au atacat pe jihadiști cu creionul. Chiar dacă, așa cum spunea cineva, ar face desene mizerabile despre mama. Sigur, n-aș fi fericită, aș plânge cu lacrimi amare să văd un asemenea desen obscen despre cineva drag. Aș manifesta, aș acționa revista în judecată, m-aș plânge la forurile naționale și internaționale. Cu siguranță, însă, n-aș ucide. A lua viața cuiva e dincolo de înțelegerea umană. O minte rațională și lucidă nu poate percepe niciodată crima ca o soluție. Sunt împotriva bigotismului – indiferent de religie – , a pupatului de moaște. Cu atât mai mult sunt împotriva crimei. Așa că da!, ”Je suis Charlie”.

Nevăzută de nimeni, în același timp cu uciderea celor din Paris, am dat de o știre micuță. Localitatea Baga, din Nigeria, a fost atacată de militanții islamisti Boko Haram. 2.000 de morti! Victimele, femei, bătrâni și copii. “Orasul nu mai exista, a fost complet ars, totul e plin de cadavre” a declarat un senator nigerian pentru NBC.

2000 de morți! Da, ”Je suis Charlie”. Dar aș fi vrut și ”Eu sunt Baga”. ” I am with Nigeria”. Am postat atunci știrea despre masacrul din Nigeria. Nici o tresărire. Știu, era nebunia de la Paris, ”îi prinde, nu-i prinde?”. Dar chiar nici un minim interes?

Flori pentru francezii uciși…Compasiune? O delimitare clară față de violență? Nu. Doar ipocrizie pentru unii și indiferență pentru ceilalți. Pentru că, iată, în București, pe strada Argentina, la numărul 41, se află ambasada Nigeriei. Nici un cetățean român, nici măcar președintele României nu s-a ostenit să pună o floare. Sau măcar două cuvinte de compasiune pe site-ul Președinției pentru cei 2000 de oameni, uciși tot de islamiști. Poate mai săraci ca francezii, dar nu mai puțin OAMENI. Culmea, masacrați în aceeași zi cu cei omorâți în Franța.

PS: O doamnă de pe facebook mi-a sugerat să nu mai critic atât, că nu erau 2000 ci, așa cum a specificat Agenția Reuters (aici),  doar 150. OK, m-am liniștit!!, pentru 150 nu merită să deranjez!!!

Reclame


Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , , , ,

2 răspunsuri

  1. Sunt curioasă, oare dacă ni se întâmpla nouă, francezii ne plângeau atât pe noi? Doar o mică curiozitate, atât. Sunt atâția oameni uciși, neîndreptățiți, torturați, răpiţi, violați, din toate colțurile țării, singura diferența fiind că despre ei, care sunt oameni simpli, nu vorbește nimeni. Pentru ei oare cine pune o floare?

  2. Colțurile LUMII, pardon, de peste tot, globul pământesc, oameni de toate națiile, oameni simpli, care nici măcar atât nu au făcut, să deseneze, doar că au ghinionul de a pica în mâinile altor oameni bolnavi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

CER's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

%d blogeri au apreciat asta: