Două paie la trei măgari


Consens rapid și fără echivoc, ieri după amiază la Cotroceni, în subiectul apărării naționale, care nu prea comportă discuții sau opoziție. Fie că este ordin de afară, fiindcă președintele a menționat în scurtul discurs care a urmat consultărilor că „a sosit timpul în care să nu mai plătească alții pentru apărarea noastră”, fie că este abilitatea lui Iohannis de a pune problema într-un anume fel, cert este că liderii tuturor partidelor parlamentare au anunțat scurt că semnează fără condiții pactul pentru apărarea țării, respectiv alocarea a cel puțin 2% din PIB pentru înzestrarea și instruirea Armatei.

Cererea imperioasă a americanilor de creșterere a alocațiilor de apărare, adresată membrilor NATO, deși pusă în discuție la noi abia ieri, a fost evident formulată cu mult înaintea evenimentelor din Franța, pe fondul acțiunilor Rusiei în Ucraina dar și al deteriorării fără precedent a întregului sistem mondial de securitate. În particular, pentru România, cererea nu este deloc o surpriză. Dacă în 2015 bugetul alocat MApN va rămâne la stadiul de 1,31% din PIB, atât cât este în proiectul de buget, Armata Română ca forţă luptătoare nu prea mai există. Nu avem minimul de tehnică de luptă, nu avem avioane sau elicoptere, nu mai avem rachete anti-aeriene, radarele au început să cedeze – în lipsa pieselor de schimb, piloţii zboară doar atât cât să nu cadă cu avioanele iar serviciul MEDEVAC nu poate zbura decât pe timp de zi – în lipsa antrenamentului pentru condiţii grele meteo. Asta pe timp de pace! În cazul unui eventual conflict, se pare că estimările generalilor lui Putin – „în trei zile suntem în București” – nu sunt prea departe de adevăr dacă celelalte țări NATO nu intervin imediat.

După căderea Zidului Berlinului și dizolvarea Tratatului de Varșovia, evenimente care au marcat încetarea războiului rece, atât vechii membri NATO cât și noii admiși au scăzut de la an la an bugetele de apărare, fiind evident că nu prea avea cine să îi atace. Acum, după 25 ani, deși nu mai vorbește nimeni despre un nou război rece, asistăm la o nouă cursă a înarmărilor, mult mai complicată decât cea declanșată acum 65 ani, fiindcă înglobează actori noi și resurse financiare mult mai mari, inexistente la sfârșitul celei de a doua conflagrații mondiale. În plus, după cum atacurile teroriste din ce în ce mai frecvente și răspândite ca arie geografică au dovedit-o, investiții majore așteaptă nu numai forțele terestre, navale și aeriene cât mai ales partea de intelligence, respectiv serviciile de informații și contrainformații.

Desigur, toate țările membre NATO se vor supune de îndată cererilor insistente ale SUA, numai la noi, ca de fiecare dată, problema se pune și altfel. Serviciile de informații fac presiuni pentru adoptarea unei legi „Big Brother”, care să le permită accesul fără avizul unui magistrat în conturile, corespondența și convorbirile oricui – deși România nu s-a aflat până acum în vreo alertă de terorism iminent. Rechinii care se învârt în anturajul foștilor securiști dar și al unora dintre puternicii zilei, abia așteaptă contractele grase pentru înzestrare. Așadar, plutesc din nou pe cerul țării suspiciuni grele că aceste fonduri mărite pentru Armată vor fi numai bune de sifonat de către cei care fac asta de 25 ani. Pe de altă parte, deși toată lumea și-a însușit cu deplin patriotism Pactul pentru Apărare, este clar că bugetul pentru acest an, făcut în grabă prin copierea celui de anul trecut și adăugarea aiuristică a unor taxe, nu permite modificări atât de mari fără a crea dezechilibre majore. Mai mult ca sigur, România va fi nevoită să ceară Troicii – FMI, Banca Mondială și Comisia Europeană – dreptul de a-și mări deficitul aprobat în decembrie după negocieri dure pentru a putea efectua această nouă cheltuială.

Din 2008 avem un „Pact Național pentru Educație”, în care este înscrisă obligația oricui guvernează țara de a aloca minim 6% din PIB pentru procesul de educație iar din 2011 o lege a educației naționale, care fixează aceeași țintă. Niciunul dintre cei care au condus țara, indiferent de culoarea politică, nu a respectat aceste înțelegeri scrise și parafate, ba încă din prea puținul alocat s-a mai și furat pe rupte, prin metodele prea bine cunoscute, cele ale contractelor preferențiale obținute cu spăgi, recuperate mai apoi din umflarea devizelor de până la 7-8 ori. Așa și cu Apărarea acum, așteptăm să vedem cum va împărți Guvernul două paie la trei măgari în timp ce DNA se va vedea nevoită să stea cu ochii pe ei ca să împiedice furturile. Altfel, vom lupta pentru pace, vorba lui Hrusciov, până nu va mai rămâne piatră pe piatră, cu tradiționalele praștii, arcuri cu săgeți, suliți și furci.

Merită să menționăm și că Bucureștiul s-a sincronizat admirabil cu marile capitale ale lumii, în care s-a manifestat masiv duminică în semn de solidaritate cu poporul francez: la noi s-a desfășurat, în același timp, mitingul mobilizator „în metrou, fără pantaloni”.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 13 01 15.

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , ,

1 răspuns

  1. Urmeaza: „Sa nu uitam nicicand”…episodul: „SCAPA CINE POATE”, DE LA PSD!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: