Suferință născută din libertate


DSC00263
Deschiderea țărilor unele spre altele este o realitate a ultimului secol. Numai că posibilitatea ca omul, ființa căreia îi spunem rațională, să circule liber, să se stabilească, să muncească și să iubească în orice colț al pământului ar dori, a adus după ea suferință. Azi, sediul unui ziar din Paris a fost ținta acestei suferințe, născută din ură și intoleranță. E doar un exemplu. Lumea este plină de asemenea exemple însă azi ne oprim la Paris, orașul care își plânge morții, victime ale acestei intoleranțe. Ce s-a întâmplat în sediul ziarului din Paris este un exemplu clar al nebuniei ființei raționale. Devenită irațională. Care nu poate pricepe că viața este sfântă și că nimeni, dar absolut nimeni, nu are dreptul să atenteze la ea. Că ura naște monștri. Că nu ai voie să ucizi, indiferent dacă te ascunzi în spatele credinței sau a dorinței nemăsurată de putere.
Azi, zece jurnaliști ai publicatiei franceze ”Charlie Hebdo” și doi polițiști au fost uciși cu barbarie, în numele unei religii care, oricum și de oricine ar fi citită, nu admite și nu sugerează crima (Islam=pace). Alți opt sunt răniți. Nu știu cine sunt cei care au tras, nu mă interesează dacă sunt musulmani sau de altă credință. Sunt criminali. Fiare cărora nu le-a păsat că, sub gloanțele lor, se curmă vieți, se distrug familii, se sting destine.
Știu, și indiferența ucide. Mor oameni pe șosele, în accidente stupide de avion, datorită neglijențeleor medicale, a lipsei de hrană, a dorinței de înavuțire a nebunilor lumii. Dispar oameni din cauza chipurilor de lut care îi înconjoară și întorc privirea, când celălalt se află în nevoie. Știu, o știu mai bine decât mult alții. Copilul meu, plecat către stele, știe și el, la fel de bine, ce înseamnă nepăsarea semenilor. Dar gestul de a ucide, cu intenție, un om este o barbarie dincolo de puterea mea de înțelegere și iertare.
Sunt prea puține cuvintele de consolare pentru cei care au pierdut pe cineva drag în masacrul de azi, de la Paris. Nu știu a le spune. N-am știut a-mi spune nici mie, când am avut mai multă nevoie. Dar știu că, indiferent de suferința care a rămas la fel de vie peste ani, n-am putut urî pe nimeni. Nici măcar pe aceia pe care i-am acuzat de dispariția lui. Poate acesta este singurul lucru important. Să poți să trăiești, cu suferința produsă de niște barbari sau de indiferență, fără să ajungi să îți urăși semenii, chiar și pe aceea care ți-au făcut rău.
Pentru cei plecați, o lacrimă. Pentru cei rămași să îi plângă, o îmbrățișare, un umăr pe care să-și sprijine neputința. Și o rugăminte fierbinte: Fie ca suferința de azi, născută din această deschidere spre libertate, să nu ducă la închiderea libertății cu lacăte grele, pe care nu le-am mai putea deschide pentru multă vreme.

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: