IUBIRE ȘI ÎNCREDERE


DSC00289

Sunt peste unsprezece ani de atunci, aproape doisprezece. Hotărâsem să mă duc la un examen, despre care toți cunoscuții îmi spuseseră că se ia numai pe bani. Familia m-a încurajat, nevoind să accepte bârfele și temerile mele.

– Tu învață de zece și vreau să-l văd pe ăla care o să-ți dea patru pentru că n-ai dat bani.

Ca să fie siguri că nu fac altceva decât să învăț, că nu mă opresc din studiu ca să gătesc sau să fac curat prin casă, m-au fugărit pentru trei săptămâni la cabană. Eu, un geamantn de cărți și Ricki, cokerul nostru. Într-o casă nouă, care nu avea nici măcar gard. Norocul meu, toți câinii din zonă își stabiliseră domiciliul la noi în curte. Eram mai apărată decât într-o fortăreață plină cu soldați.

Și să fi vrut să fac altceva în afară de învățat, n-aveam cum. Virgi, prevăzător, luase cablurile de la televizor și casetofon, satul era la 11 kilometri și n-aveam nici un ban. Mi-a umplut frigiderul cu brânză și salam, roșii și castraveți, chestii care nu trebuiau gătite, și mi-a urat succes. Aveam vecini dar în timpul săptămânii casele erau goale, se umpleau numai în zilele libere. În rest? Deplină pustietate. Eu, cărțile, Ricki și pădurea, care foșnea în spatele casei.

Sigur, aș fi putut să dorm ca nesimțita, să fac plajă în curte. Dar când familia se sacrifica pentru mine, puteam să-mi bat joc de încrederea lor? Am învățat ca și cum de asta depindea viața mea. Tone de cafea și somn puțin, doar trei ore pe noapte. Uneori mă săturam, aruncam cărțile cât colo și juram că două – trei ore nu mai pun mâna pe ele. Dar cu ce să te ocupi într-un loc pustiu? Mă plimbam de câteva ori până la poartă apoi mă întorceam tot la ele. Câinele era singurul care auzea oftatul meu. Era gelos pe cărți, le lătra și, de multe ori, se așeza deasupra lor, sfidându-mă, invitându-mă să mă joc și cu el.

Încă mă îndoiam că voi avea succes, aveam în minte vorbele prietenei mele. Și dacă totuși…Bine măcar că îmi promiseseră că nu vor spune nimănui de examen. Dacă nu-l luam, sau dacă într-adevăr se lua numai cu pile și bani, aș fi vrut să nu știe nimeni că am încercat. Nu spusesem nici măcar părinților mei.

– Mama, ai văzut că te-ai speriat degeaba? Felicitări! Ești cea mai tare. Numai tu te-ai îndoit de tine, noi eram siguri de victorie. Copiii m-au îmbrățișat, certându-mă pentru lipsa mea de încredere în forțele proprii.

– Ha, ha! N-o știți pe mami?, a sărit și Virgi de colo, la fel de bucuros. Mama pănicoasa.

– Vă mulțumesc pentru încredere. Că ați crezut în mine. Acum puteți spune tuturor. Puteți fi mândri de mama voastră.

– Eram mândri și înainte. La mine a știut toată școala că te duci la examen.

– Cum?! Vlad, te rugasem!

– M-oi fi rugat tu. Dar trebuia să le spun colegilor de ce îi chem la biserică.

– Poftim? Ce zice, Oli, ce-a făcut zăbăucul?

– A mers, cu toți colegii lui de clasă, la biserica de lângă liceu. Să se roage pentru tine. În ambele zile, cât ai fost în examen. Eu m-am rugat acasă. Virgi s-a frământat, probabil, în stradă, cât ai fost în sală. Știam că ai să-l iei, dar am zis că nu strică o rugăciune.

– Copii! Copiii mei! Și tu, dragul meu! Sunteți minunați.



Categorii:Povestiri din viața reală

Etichete:, , , , ,

5 replies

  1. Ma bucur ca ai reusit atunci pentru ca in general e greu sa treci peste un examen …

  2. Repet:cu asa o echipa nu aveai cum sa dai gres!!!!!Dar banuiesc ca ai muncit din greu ,de teama de-a nu-i dezamagii,iar increderea pe care au autt-o in tine ti-a dat putere.Cunosc sentimentul.
    Cand eram educatoare parintii imi spuneau:”Nu stiu cum faci teacher,dar faci minuni cu copiii astia!”Bineinteles ca era o rasplata pentru munca mea, eu care nefiind din meserie educatoare munceam de trei ori cat alta calificata.Iar eu le raspundeam”Eu sunt doar o croitoreasa .Daca materialul e bun ,poti face minuni cu el”Sunt convinsa ca au inteles .Asa ca la fel si la tine .Felicitari!!!

  3. Lili draga, te citesc de azi dimineata ,printre treburile pe care a fost musai sa le fac.Acum chiar ma duc la culcare .Te las cu bine.Maine tot asta voi face printre treburile care vor fi musai sa le fac.

  4. Lili draga, te citesc de azi dimineata ,printre treburile pe care a fost musai sa le fac.Acum chiar ma duc la culcare E trecut de miezul noptii si nu ma mai satur sa citesc desi si in pat ma asteapta o carte pe care sper sa nu adorm prea iute si sa apuc sa mai citesc.Te las cu bine.Maine tot asta voi face printre treburile care vor fi musai sa le fac.

  5. Na ca s-a postat de doua ori.Uf,tehnologia asta si babele!!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: