CITIȚI MAI ÎNAINTE DE A CRITICA


images-16
Pe când eram studentă la filosofie, aveam un coleg la care mă uitam cu gura căscată. Nu apărea o carte nouă în librărie (luată pe sub mână, pentru cine nu știe) că ne și întreba, în pauza de la cursuri sau seminarii:
– Ați citit pe cutare?
– Nu, îi răspundeam noi.
– Băi, este extraordinar ce spune. Nu se poate să n-o fi citit! Ce nasol că n-ați citit, nici măcar nu am cu cine să discut. Aș fi fost interesat. Hmm!
Și…, după ce ne cataloga, fără să o spună cu vorbe, în proști, în câteva fraze meșteșugite ne povestea subiectul, lăsându-ne cu o senzație amară în suflet. ”Doamne, cât de proști suntem noi și cât de informat este el”, mă gândeam. Pur și simplu îl admiram, mi se părea extraordinar. Nu lăsa să treacă nici o carte de valoare, fără să o citească imediat.
Altă dată, ne spunea, implacabil și sigur pe el:
– Să nu citiți căcatul ăla care a apărut zilele astea în librărie. E un jeg de carte.
Într-o zi, când a venit cu o nouă informație despre o prospătură, nou ivită în librării, am sărit, încântată:
– Abia aștept să discutăm. Am citit-o și aș vrea să comentăm, pe larg. subiectul. Sunt unele chestii cu care nu-s de acord.
Era o carte de psihologie. Mă nedumerise în unele chestiuni și eram nerăbdătoare să le dezbat. Nu era neapărat ce ați crede, un roman beletristic. Vorbeam despre o carte de specialitate. Însă autorul avea o exprimare vioaie, apropiată de cititor, care te ținea în priză. O carte adorabilă, ușor de lecturat dar care ascundea multe idei noi, dincolo de simplitatea cuvintelor.
N-am avut nici o șansă. Colegul meu s-a fofilat de la orice conversație pe marginea cărții. Am încept să am suspiciuni. De ce naiba mă evita? Scormonitoare din fire, am devenit mai atentă și, nu peste multă vreme, m-am prins care era misterul. Nu citea nici o carte. Citea prefața cărților, nou apărute pe piață, și recenziile despre ele, din revistele literare sau de specialitate. De acolo ne spunea acele câteva fraze meșteșugite, care ne lăsaseră cu gura căscată de multe ori, sau critica acelora despre care ne spunea că sunt jeguri.
Amintindu-mi povestea cu dragul meu coleg, eroul cititor fără să citească, care se dădea doar important, țin să vă avertizez. Anul acesta nu mai admit critici numai de dragul de a vă afla în treabă. Mă criticați? Comentați negativ despre articolele postate pe blog? Foarte bine, n-am nimic împotrivă. Critica este constructivă. E chiar binevenită. Dar… am de gând să vă întreb ”despre ce este vorba în propoziție”. Iar dacă nu știți, dacă mă prind că, de fapt, nu citiți decât prefața, ca și colegul meu, sau mai rău, numai titlul articolului, îmi iau rămas bun de la voi, fără nici un fel de regret sau milă. Mă gândisem și la o altă variantă, pe care am mai împrăștiat-o ca idee, în anul ce a trecut. Să scriu o poveste superbă, cu un început și un sfârșit romantic, vesel sau tragic. Iar pe la mijloc, ca să văd cine citește, să scriu două – trei rânduri de măscări, fără nici o legătură cu restul. Am renunțat. Sunt și oameni care realmente citesc și comentează în cunoștință de cauză. Ei nu ar merita farsa sinistră. Nici blogul meu, care mi-a adăpostit toate gândurile și sentimentele, n-ar merita cele două – trei rânduri.

Anunțuri


Categorii:Miscelanea

Etichete:, ,

1 răspuns

  1. Asta îmi aduce aminte de colegii mei de clasă care toceau eseurile și comentariile operelor literare, fără să citească operele. și apoi se plângeau că sunt prea grele orele de română și ei nu înțeleg nimic.

    P.S: La mulți ani fericiți!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: