Ăsta nu se lasă până nu-și face praf și ultima fărâmă de credibilitate, de zici că-l ghidonează o mână nevăzută spre eșafodul carierei sale politice. Și-a dat singur ordonanță de urgență, în folos propriu – caz clar de conflict de interese, ca să poată scăpa „legal” de tinicheaua cu doctoratul furat. O prostie fără seamăn, nu numai fiindcă este vădit neconstituțională (unde-i urgența?), ci și pentru că fapta rămâne comisă chiar dacă hoțul înapoiază bunul furat. Totuși, primul ministru, căci despre el este vorba, se teme inutil de de o eventuală urmărire penală. În asemenea cazuri, aceasta pornește exclusiv de la plângerea prealabilă a părții vătămate, adică a celui copiat, ceea ce în cazul lui Victor Ponta nu se va întâmpla de vreme ce textele copiate provin tocmai de la profesorii care i-au fost îndrumători în așa zisul doctorat. Dar, după ce fostului premier Boc, de altfel profesor de drept constituțional, Curtea Constituțională i-a respins mai multe ordonanțe ca fiind… neconstituționale (!), la ce să ne mai așteptăm de la unul care comite gafe în cascadă, în cel mai adânc dispreț față de lege și față de cetățenii care-și câștigă cinstit o bucată de pâine?

În altă ordine de idei, după ce a fost votat en fanfare în Parlamentul dominat de majoritatea pro-guvernamentală, bugetul țării pentru anul viitor a ajuns la președinție, pentru promulgare. Oricât și-ar fi dorit noul președinte să fie altfel decât predecesorul său și oricât ar fi de critic la adresa unora dintre prevederile acestui act normativ, Iohannis a fost nevoit să-l semneze fie și pentru a evita un blocaj financiar și legislativ în acest timp, în care țara are cu totul alte priorități. Mai mult ca sigur, indiferent de culoarea guvernului de anul viitor, bugetul va fi rectificat drastic, chiar de mai multe ori de câte permite legea, așa cum s-a întâmplat și în cursul acestui an. Consiliul Fiscal a avertizat deja că atât veniturile previzionate cât și viitoarele investiții guvernamentale sunt mult supradimensionate și că dezechilibrele vor fi inevitabile. Cum președintele nu poate interveni în zona economică a guvernării, nu-i rămâne decât să pună presiune pe DNA, DIICOT și, la nevoie, chiar și în CSAT – având în vedere că stabilitatea economică chiar este o chestiune de siguranță națională, pentru a instaura domnia legii și pentru a însănătoși economia națională prin diminuarea evaziunii fiscale, a contrabandei și a muncii la negru. Misiune aproape imposibilă, având în vedere relațiile înțepenite într-un modus vivendi aproape imuabil în societatea românească a ultimilor 25 ani.

Efectele acestor relații – contracte contra șpagă și efectuarea superficială a obligațiilor rezultate din ele precum și tolerarea hoțiilor cu acoperire politică – au fost scoase din nou la iveală de o banală ninsoare. Este de necrezut că într-o țară situată într-un climat temperat continental, cu patru anotimpuri, în care iarna ninge încă dinainte de a fi locuită de oameni, fiecare acumulare de zăpadă care durează mai mult de o jumătate de zi paralizează pur și simplu administrația. Aceeași care oferă, cu o generozitate neamiîntâlnită în lume, contracte fabuloase pentru deszăpezire. Mai pe românește, plătim mai scump decât țările nordice ca să putem muri pe niște sforicele de drumuri, de la nașa sau de la hipermarket până acasă. Doi morți (la ora redactării, ieri după amiază n.r.), zeci de ambulanțe astupate de nămeți, trenuri înghețate în câmp, aceleași utilaje hodorogite care, ca de obicei, nu fac față, parazăpezi lipsă, adică furate în primele zile după instalare, TIR-uri răsturnate și accidente în lanț – iată dezastrul patronat de „generalul izmană” (poreclit așa fiindcă este ofițer de intendență), care a înfrânt din nou, ca de fiecare dată în singurele lupte adevărate pe care le-a dat: cele cu natura. Ce-i drept, nici „supușii” nu-l ajută. Cei care insistă, chiar împotrivindu-se barajelor Poliției Rutiere, să traverseze câmpurile viscolite, după ce toate televiziunile anunță panicate de mai bine de o săptămână coduri mai colorate decât picturile copiilor cu Moș Crăciun, dovedesc o inconștiență soră cu prostia și, cu rare excepții, aproape că-și merită soarta.

Din fericire, oamenii de acest fel sunt doar excepțiile care confirmă regula. România a dovedit mereu că a avut și că are în continuare resurse, oameni de ispravă, care îi fac cinste. Președintele tocmai l-a numit pe unul dintre ei în fruntea Armatei. Potrivit unei cutume, conducerea Statului Major al Armatei revine pe rând șefilor Marinei, Aviației și Forțelor Terestre. Cum mandatul generalului de aviație Ștefan Dănilă expiră la 1 ianuarie, conducerea efectivă a Armatei, fiindcă ministrul politic s-a dovedit a fi fost aproape de fiecare dată câte un papițoi aflat conjunctural în funcție, revine unui general adevărat, Nicolae Ionel Ciucă, un ofițer care și-a condus ostașii pe fronturile din Irak și Afganistan și nu pe holurile Parlamentului, la făcut guverne și la împărțit de sinecuri și contracte.

Este clar acum că vom primi cu bucurie frumusețea atât de firească a iernii când vom avea și în fruntea administrației civile oameni de asemenea calitate și nu generali făcuți la apelul de seară al bocancilor.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 30 12 14

Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:buget, doctorat, plagiat, primul ministru