Ne lipsește Ana lui Manole


z(Foto de aici)

Am pornit acest articol influențată de scrierea lui Florin Iaru. La rândul lui, și el pornind de la cuvintele unui blogger, Julius Constantinescu, supărat pe analiza doar pe plus, făcută de Traian Băsescu la sfârșitul a zece ani de mandat.”Aş vrea să fac şi eu un bilanţ al ultimilor 10 ani: în 2004 eram pe ultimul loc în Europa, în 2014 suntem tot pe ultimul loc”, constata, amar, Julius Constantinescu.

”Mi se pare că semănăm al naibii cu meseriaşii care construiesc o casă fără plan şi care, puşi în faţa unei catastrofe, dreg, repară şi cârpesc, fără să-şi vadă niciodată opera sfârşită. Nu apucă să ridice un zid, că pică ferestrele. Îndreaptă tavanul, se năruiesc scările. Au legat căpriorii cu sârmă, burlanele se revarsă în odaie. Când e gata acoperişul, nu mai are loc hornul. Uşa de la baie nu se deschide, pentru că un meşter deştept a ridicat un stâlp de susţinere în faţa ei. În casa românească nu se poate trăi, pentru că nimeni nu se simte bine. Când e de muncit, nu e de lucru, când e de dormit, e gălăgie, iar când e să şi petrecem, s-au terminat banii şi trebuie să vindem masa şi scaunele.”, spune Florin Iaru în articolul publicat în Adevărul.

Cât de trist! Și câtă dreptate au ambii! Cu ce ne-am putea lăuda când n-avem coroniță decât în topul rușinii? Suntem campioni. Dar suntem campioni la negativ, ne regăsim în Gazeta de perete la ”Așa, nu!” Pe primul loc la numărul de decese: din accidente rutiere, cauzate de cancerul de col uterin, mortalitate infantilă, provocate de alcool în rândul femeilor. Împărțim cu Bulgaria primul loc în topul sărăciei, suntem pe locuri din cele mai fruntașe în ce privește abandonul școlar, acordăn cele mai mici alocații copiilor din toată Uniunea Europeană. Avem atât de multe deficiențe în ce privește lipsa de educație sexuală în rândul minorilor (locul II, după Bulgaria), încât europenii ne impun introducerea unei noi discipline în școli, care să rezolve problema. Ca să nu mai vorbesc de nivelul de trai, de pauperizare, tot mai accentată pe an ce trece. Și-atunci? De unde tupeul laudelor? Chiar și creșterea economică, cu care se laudă Primul Ministru. Și de ar fi reală, mi se pare o blasfemie să vorbești de creștere, câtă vreme ea nu se reflectă decât în buzunarele celor care se adapă de la bugetul statului, în contracte preferențiale.

Totuși, ce anume ne mână mereu spre eșec, spre nimicnicie, spre lucruri realizate în grabă, fără cap sau responsabilitate? Realizări aparente, care veșnic se dărâmă, dispar sau nu-s ceea ce am dorit de fapt. Să fie, oare, legenda Meșterului Manole un adevăr, pus cu măiestrie în cuvinte, care ascunde, dincolo de artă, tarele unei nații? Poate că visul lui Manole de a-și duce la bun sfârșit construcția, nu s-a realizat niciodată. Poate că Ana nu a fost decât imaginația scriitorului, speranța lui. Poate și azi, ca atunci, se surpă noaptea ceea ce construim ziua. Poate că Ana era un vis, o proiecție a dorinței de a interveni acel ceva, minunea care să transforme eșecul în victorie. Sau poate că Manole și cei ”nouă meșteri mari, calfe și zidari”, furaseră de mult din materialele de construcție, pe principiul ”las-o, bă, că merge și-așa”, construind ziua cu mai puțin decât necesarul. Poate că era firesc să se dărâme o construcție făcută în bătaie de joc, cu materiale sub standardul de calitate.

16 noiembrie a născut din nou speranțe. Unele abulice de a dreptul. Marea partea a nației române stă cu ochii țintă spre Cotroceni de parcă, doar strâmbând din nas, noul președinte ar putea produce, de mâine dimineață, minunea care să ne facă construcția trainică. Sau poate visăm că, în sfârșit, s-a întrupat o nouă Ană. Pe care să o zidim fără milă, spre veșnicia lucrurilor. Care să se sacrifice pentru noi. Fără să ne punem întrebarea dacă, fiecare dintre noi, nu suntem vinovați de demolarea perpetuă, de batjocura cu care privim spre mâinele nostru.

Anunțuri


Categorii:Miscelanea

Etichete:, , , ,

4 răspunsuri

  1. Suntem pe ultimul loc de vreo 100 de ani.
    Motivele suportă o analiză multilevel, nu e locul şi nici cazul.
    Am vrut să avansăm în clasament?
    Ce-am făcut în acest sens?
    Subsemnatul, nimic notabil, care să spun că m-ar îndreptăţi la foarte amintita „dezamăgire”. Am primit răspunsul la ce-am dat.
    Cred că la fel pot spune şi alţii, dacă vor şi dacă văd lucrurile în felul acesta.
    Îmi repugnă să tot fac un şef responsabil pentru viaţa pe care o duc. Nu sper nimic de la ei fiindcă nici nu am o înţelegere să le dau ceva.
    Dacă doream altă viaţă, eram în California, Australia sau Noua Zeelandă, planeta e destul de mare să ne primească emigranţii.
    Dacă sunt tot aici, înseamnă ca asta am vrut, sau că n-am fost în stare de altceva.
    Finally, şefi am tot avut de la Ceauşescu la cel prezent, ei vin şi se duc, noi am rămas.
    Asta nu e o victorie?
    Sărbători fericite!

  2. Pai, mai intai, e treaba ca „Balada mesterului Manole” a vrut sa il invete pe roman ca lucrul facut in care nu pui suflet (sufletul ori il pui tot ori, inseamna ca nu ai pus deloc). Numai ca romanii au luat ca intotdeauna propriul la figurat si figuratul la propriu, au jelit o imaginata (plasmuita mental) Ana si au ramas bocind-o si azi.
    Eu zic ca nu staturam bine in clasamentul pe Europa niciodata. Deabia intraram, ultimii, in UE (si tot e o branza ca intraram). Ca sa urci (o scara) e nevoie de altfel de efort decat cel pe care l-ai face ca sa te prelingi la vale. Dar . . . altadata, mai multe. Deocamdata . . . Craciun cu bine!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: