Băsescu nu pleacă


Mâine, la exact 25 ani de la ceea ce este socotită data Revoluției din România – fiind și asta o anomalie tipic românească, nici până astăzi nu avem o dată unanim acceptată ca fiind cea a izbucnirii Revoluției – are loc schimbul de mandat prezidențial. Președintele în exercițiu, Traian Băsescu, încheie o domnie de 10 ani, perioadă suficient de mare încât să poată fi consemnată ca fiind semnificativă în istoria țării.

Intrat în politică prin aripa liberală a FSN-ului, respectiv Partidul Democrat al lui Petre Roman, Băsescu s-a impus de la bun început ca lider autoritar dar și foarte popular, un fel de Iliescu reformat la acea vreme. Ministru în 5 guverne, apoi primar al Capitalei și, în cele din urmă, președinte de țară, Băsescu a fost mereu un incomod atât pentru aliați cât și pentru adversari, un jucător tenace și perfid, care a folosit toate pârghiile posibile, ba chiar și pe cele imposibile – dacă ne amintim de acțiunile sale la marginea Constituției, pentru a-și atinge obiectivele. De la dărâmarea primului guvern CDR, cel al lui Victor Ciorbea, la „dragă Stolo”, „țigancă împuțită”, „niște găozari” (cu referire la unii jurnaliști care îl criticau) și până la „ne vedem la țepe, în Piața Victoriei”, „să-ți fie rușine Dinu Patriciu” sau mai recentul „măi dottore”, președintele a reușit să fie și urât și iubit în egală măsură.

Un tip eminamente conflictual, Băsescu este singurul politician român care a creat un curent care să-i poarte numele. Băsismul poate fi exprimarea într-un cuvânt a efectului produs în societate de relația sa cu adversarii politici, de tip „cine nu-i cu noi e un comunist, un agent al Moscovei și, prin urmare, un trădător”. Românii însă, dincolo de derapajele poporaniste ale președintelui – vezi glumele adeseori grobiene, frecventarea crâșmelor, relația nefirească, prin prisma funcției sale, cu una dintre consiliere – au vrut să vadă în el un agent al schimbării. Cel fără de care România ar fi avut toate șansele să devină o democrație de tip sud-american, cu câteva de mii de răsfățați și 20 milioane de săraci. Într-o țară în care noțiunile de „stânga” și „dreapta” sunt atât de vagi încât Băsescu a putut să-și mute partidul peste noapte din Internaționala Socialistă în PPE (dreapta europeană – n.r.), singurul discurs care i-ar fi putut menține priza la public a fost tocmai cel pe care președintele l-a reiterat obsesiv: lupta anti-corupție.

Traian Băsescu a înțeles foarte repede care erau centrele de putere din perioada ascensiunii sale, atât pe plan intern, respectiv structurile foștilor securiști grupate în jurul unor lideri ca Năstase, Voiculescu sau Vântu, cât și pe plan extern. Astfel încât și-a anunțat obiectivele din chiar prima zi de mandat: doborârea acestor structuri de putere politică și economică și subordonarea totală a politicii extrene a țării intereselor NATO și UE, cu deosebire însă spre Washington, „licuriciul cel mare” – pentru cine își amintește formularea.

Băsescu nu a făcut decât să urmeze politica tradițională a marii majorități a domnitorilor români de-a lungul întregii noastre istorii. Supunere totală față de Înalta Poartă, asigurând în acest fel și protecția teritoriului, și libertate totală pe plan intern, atât pentru tăiat capetele boierilor nesupuși cât și pentru strângerea haraciului, de cele mai multe ori cu asupra de măsură. În mare parte, planul pare să-i fi reușit, deși atât de așteptata luptă anticorupție a dat roade, paradoxal, abia în ultimii doi ani ai guvernării socialiste. Gurile rele spun că n-ar fi dat roade în veci dacă americanii, speriați de agresiunea rusească în Ucraina, n-ar fi hotărât să facă ei ordine și-n ogradă la noi, pentru a fi scutiți de surprize în teritoriile aliate.

De altfel, tocmai în acest plan, geopolitic, securitatea țării pare asigurată de umbrela NATO, însă prețul plătit se dovedește acum a fi fost unul destul de pipărat, de vreme ce România a fost nevoită să-și cedeze aproape toate resursele minerale, independența financiar-bancară și decizia politică. Comparativ, nu întâmplător România a prosperat cu adevărat, dezvoltând cea mai fertilă perioadă a ei pe plan politic, economic, al științelor și al artelor, doar în singurul și preascurtul ei interval de neatârnare, cea de Regat independent, de la 1881 și până la 1947.

Pe de altă parte, dincolo de scandaluri și bătălii purtate când la televizor când în spatele ușilor capitonate, Băsescu se retrage cu un onorabil scor de popularitate de circa 30%. Ba mai mult, acesta mai poate urca în funcție de evoluția sa ulterioară predării mandatului, fiindcă este limpede Băsescu nu se retrage. Fie că va forța câteva procente în plus cu minusculul PMP în fruntea căruia și-a pus protejata, fie că va încerca să preia șefia uneia dintre jumătățile actualului PNL, fie că va porni o construcție politică nouă, Băsescu va lupta din răsputeri să rămână în primul plan al politicii românești. Doar că, după lecția de democrație din 16 noiembrie, chiar și el a înțeles, în sfârșit, că de acum înainte trebui să țină cont mult mai mult de opțiunile populare.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 20 12 14.

Anunțuri


Categorii:Uncategorized

3 răspunsuri

  1. Catre toti „prietenii” doamnei Lili Craciun , „mare simpatizanta liberala” va rog sa postati pe pagina dansei urmatorul drept la replica:
    M-am lamurit ,vina mea nu citesc chiar toate scrierile dumneavoastra ,
    am facut o gafa enorma ,dar imi repar greseala : „Lui Traian Băsescu
    i-am acordat credit mulți ani, ascunzând sub preș greșelile, numirea
    Elenei Udrea la Cotroceni, derapajele verbale, amestecul în PDL, ca și
    cum era președintele lui, întinderea de Constituție, până aproape
    să se rupă. ”Lasă-l, este de-al nostru!”, m-am apărat. Și m-am trezit,
    la final de mandat, ezamăgită și tristă. „” Asta ati scris dumneavoastra
    cu manuta dumneavoastra aia basista si acum ne dati lectii despre Iohannis !! Nu e nevoie sa ma blocati dumneavoastra imi retrag eu calitatea de pieten,
    eu nu sunt prieten cu basistii, psd-istii, comunistii si toti fostii ,fauna care colcaie de 25 de ani in stilul cumoscut, pusi pe furt capatuiala si jaf din bunul public ! P.S . pentru ca sunt crestin ortodox si bine crecut , „oltean de la o posta” , va mai dau o sansa, nu ca altii , e suficient sa va cereti scuze ! Liberali feriti-va de asemnea sustinatori sub „acoperrire” ca sa folosim un termen cunoscut !!

  2. Rog frumos, doar o picatura, despre momentul declansarii Revolutiei din Decembrie! Multumesc!

    Una din peripetiile bravului soldat Svejk, in timpul razboiului mondial, priveste incaierarea generala, intr-un cartier de carciumi, a foarte multor militari cheflii din armata austro-ungara, incartiruiti in acelasi oras. Evident, Svejk nu putea lipsi de la asa un eveniment iar, la sfarsit, atunci cand patrulele armatei imperiale facusera deja arestarile cuvenite si-i impartisera pe cheflii in grupe destinate diverselor inchisori, Svejk a fost despartit (in drumul spre inchisoare) de un camarad care daduse pe indesate pumni, sticle in cap si picioare de la scaune:
    – Ne intalnim dupa razboi, la ora 6!, l-a invitat camaradul pe Svejk.
    – Mai sigur, la 6:30!, raspunse Svejk intorcand capul spre camarad.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: