Scrisoare către Dumnezeu


pana-de-scris (Foto de aici)
Iartă-mă, Doamne! Știu, sunt cârcotașă cu toate că ai tăi slujitori îmi spun că nu se cade, că robul tău nu poate decât ierta. Dar ce să fac? Tu pari a fi uitat de noi, creația ta cea mai minunată. Cât mai putem aștepta și ierta? Ne zbatem în existențe cenușii, privind cum a pus răul stăpânire pe pământ și pe sufletele vii, care rătăcesc neputincioase. Cum pot ierta când ne-ai luat bucuria, împodobindu-ne cu suferință?

Am învățat că ne-ai creat acum mii de ani, atât de desăvârșit cum numai un geniu o putea face. Perfecți, frumoși, cu inimi însuflețite, pline de dragoste și pace, cu luciri de fericire în ochii deschiși către lume. Apoi …. Apoi, ai uitat de noi. Cum ai putut? Cum te-a lăsat sufletul să ne faci și, fără milă, să ne arunci în ape învolburate, fără să fii sigur că știm să înnotăm? Ce artist ar distruge minunea, zămislită din mâinile lui?

Azi vreau să îți vorbesc despre acei care se intitulează slujitorii tăi. Te-au acaparat, te-au sechestrat și te-au închis în biserici. Spun că numai acolo te regăsim. Că numai dacă le dăm ascultare, dacă ne însușim rugăciunile lor, pe care nici măcar nu le înțelegem întrucât le bâlbâie, fonfăind pe nas neinteligibil, te vom găsi. Dar cum, cum aș putea să îi cred? O, nu, mi-e greu să îmi imaginez că te ascunzi de noi prin biserici reci și neprimitoare! Că nu te putem descoperi, taman atunci când avem cea mai mare nevoie de tine. La ceasuri târzii, ne trezim că ușa grea de la ”casa ta” este închisă cu lacăte grele. Iar cheia, cea care ne-ar putea deschide calea către tine, atârnă, zornăind, la brâul ce strânge mijlocul burduhănos al celui ce-și spune slujitorul Domnului. Tu știi, Doamne, că slujitorii tăi vorbesc cu noi numai în timpul programului? Ne ascultă pe fugă. Ne citesc de iertare, bâlbâind cuvinte mormăite, ca și cum ar vrea să scape de noi. Știi, oare, că trebuie să plătim, ca să sperăm că dăm de tine?! Și vor din ce în ce mai mulți bani.

De când lucrezi cu creațiile tale prin intermediari, Doamne? Grași și nepăsători, slujbași mărunți, își așteaptă simbria la sfârșit de lună, șterpelind între timp din cutia milei, în care pusesem, din prinosul nostru, câțiva creițari. Lor nu le pasă de cei care n-au, sunt fără milă în fața buzunarelor goale. Și-au făcut case strălucitoare, mințind că sunt ale tale. Știam, sau așa am crezut, că gustul tău se rezuma la simplitate. Că nu-ți doreai beteală și bogăție. Că menirea ta, rolul tău era să dai tot ce ai și chiar mai mult decât atât. Te-ai schimbat tu, Doamne? Sau ne prostesc cei ce ne spun, cu infatuare și aroganță, că numai prin ei te putem cunoaște pe tine? Ne păcălesc să plătim, cu speranța că darul va ajunge la tine. Iar noi, gândind că e mai bine să nu ne punem cu mânia ta, ne prefacem că nu le vedem lăcomia și desfrâul, coroanele de aur și pietre prețioase cu care se îmbodobesc ca niște paiațe, buzunarele pline cu bani care, arar, ajung la cei săraci.

Și dacă nimic nu-i adevărat, Doamne?! Poate ne-ai uitat, a doua zi după ce ne-ai desăvîrșit. Sau nu ne-ai plăcut niciodată, azvârlindu-ne în lume, nepăsător și indiferent. La fel cum un sculptor își înghesuie, într-un beci întunecos, rece și umed, creațiile care nu-i mai sunt pe plac, cu gândul ucigaș ca într-o zi să le zdrobească, transformându-le din nou în materie pentru alte opere. De atâtea ori ne-ai zdrobit și tu sufletele, ucigându-ne copiii, împovărându-ne cu nevoi, cu suferințe și chin, încât nu știu ce să mai cred. Uneori am senzația că tristețea și lacrimile te distrează.

Mă sperie gândul că, într-o zi, aș descoperi că nimic nu-i real. Că toate speranțele, despre tine și împărăția ta, nu sunt decât închipuiri goale. Ne dorim să fii acolo sus, atent și grijuliu, în permanență cu ochii pe noi. Și, tu, cine știe? Vei fi ieșit de mult la pensie. Sau ai plecat în călătorie, rătăcind drumul spre înapoi. Poate că ești acolo, dar te uiți la noi cu disprețul geniului, plictisit de creația sa. Sau, poate…, poate nici nu exiști, Doamne!



Categorii:Miscelanea

Etichete:, , ,

4 replies

  1. catre Dumnezeu
    Dumnezeule mare, te implor din tot sufletul, anihileaza-l definitiv pe satanistul de PUTIN. Tu poti sa faci orice. Puterea Ta este nelimitata si poti face orice. Nu il lasa pe putin sa mai respire pe lumea asta, caci a ajuns la o nebunie cumplita din cauza satanei care i-a intrat in maduva oaselor si il cretinizeaza total. Te implor, Dumnezeule, in numele tuturor oamenilor de bine din lumea asta, salveaza-ne si nu lasa satana sa isi faca damblalele.
    AMIN !

  2. Reblogged this on dana1967 and commented:
    Scrisoare către Dumnezeu -Lili Craciun

Trackbacks

  1. Scrisoare către Dumnezeu | Justiție Oarbă | radupopescublog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: