D’ale notariatului (Fotbalistul)


lilica suceava– Șefa, știți cine e?, m-au întrebat fetele din secretariat, după ce tânărul a închis ușa.
– Habar n-am. Cine-i?
– E fotbalist în Divizia A, la Clubul Dinamo.
– Ei, și? E client, atât. Chiar mă miram de unde are un tinerel așa de mulți bani. Dacă e fotbalist, am înțeles, are.
– Știți, a mai fost de vreo două ori, când nu erați. Ha, ha! I se scurgeau ochii după Maria.
– I-auzi! Și tu, Maria? Te lipești cu fotbalistul și nu mai trebuie să muncești. Îi golești doar cardul. Ce zici?, m-am întors râzând către secretara cu pricina, care se înroșise de ziceai că se afla în mijlocul unui incendiu. Uite, cumpără o casă tare faină în Paradisul Verde, ți-ar sta bine în ea.
Maria. O fată tânără și delicată. Subțire ca o trestie și tare frumușică. Era normal ca ochii băieților să se întoarcă după ea. Nu știu dacă și l-ar fi dorit drept iubit pe vedetuța care ne călcase pragul. Poate da, poate nu. Cert este că mă luase drept model. Și se comporta după cum credea că m-aș fi comportat eu, într-o situație similară, pe vremea când aveam anii ei. Sau poate chiar nu-i plăcea fotbalistul. Dincolo de tinerețe și frumusețe, fata era foc de isteață.
– Șefa, nu mă interesează. I-am spus-o și lui, când a mai fost pe aici. Mi-a făcut tot felul de apropouri, unele directe dea dreptul. Știți bine, eu vreau să-mi termin facultatea, să-mi fac o carieră. Și, sunt fată serioasă, nu-mi trebuie mie fotbaliști.
– Hai, Maria, nu te bosumfla! Am glumit. Și-apoi, când e să te îndrăgostești, nu ții seama de meseria omului.
Frumușel fotbalistul! Blond, cu pletele până la ceafă, bine legat, cu ochii de culoarea smaraldului. Dar ca istețime… tămâie. Nu știu cât înțelesese din ce-i spusesem, cu toate că coborâsem limbajul la unul facil. Dăduse din cap, în vreme ce îi explicam ce acte are vânzătorul și ce îi mai trebuie, și se programase pentru cumpărare. Nu eram sigură că și pricepuse. Noroc că istoricul proprietății era simplu, altfel l-aș fi înnebunit pe bietul băiat. La semnarea actului, a venit cu antrenorul. Sau o fi fost impresarul lui. Oricum, domnul care îl însoțea părea să aibă grijă de finanțele lui. Era prezent și un avocat. Mă bucura prezența celui din urmă. Excelent, actul urma a fi citit, explicat, pitrocit de încă un specialist. Avea să-i explice avocatul fiecare cuvânt din contract.
Cei doi au citit contractul la mine în birou împreună cu tânăra vedetă. Vânzătorul îl citise și el. După ce le-am mai explicat și eu clauzele, m-am retras în secretariat, dorind să dau posibilitatea părților să se pună de acord asupra ultimelor retușuri. Flăcăul, după mine, cu ochii lipiți de Maria. Fetele nu mințiseră, vedetei îi căzuse cu tronc secretara mea.
În ziua aceea, Maria era fermecătoare. De sub fustă, nu mai lungă de două palme, se zăreau picioarele lungi și glezna fină. Bustul îi era acoperit cu o bluză orange, de mătase cu un decolteu mic dar care lăsa să se ghicească, sub materialul subțire, sânii tari și mijlocul subțire. Ochii vedetei luceau, neputându-se dezlipi de trupul fetei. Maria, indiferentă, își ferea privirea, cu ochii țintă în ecranul calculatorului. Era distractiv fotbalistul! Cei doi se dădeau de ceasul morții să-i deslușească contractul iar lui i se scurgeau ochii după tânăra mea secretară.
– Doamna notar, sunt necăjit, m-a abordat fotbalistul. Degeaba am bani dacă n-am noroc.
– De ce spui asta?
Nu m-am putut abține să nu zâmbesc. Oftaturile adânci și lipsa de noroc o aveau drept țintă pe Maria care se făcuse ca focul.
– Păi, mi-aș fi dorit și eu o fată cuminte și deșteaptă, care să nu mă vrea pentru bani. Așa cum e secretara dumneavoastră. N-am noroc, asta e! După noi, fotbaliștii, umblă numai fetele ușuratice.
– Tinere, îmi permiți să îți pun o întrebare, care n-are legătură cu contractul? Pentru că tot ai început discuția…
– Sigur, că da, întrebați-mă orice.
– Cu ce vă ocupați voi, când nu aveți antrenament sau meci?
– Cum adică?
– Ce faceți în timpul liber, asta vreau să spun.
– Aaa, păi… mai mergem la shopping prin Mall, ne distrăm în cluburi de noapte sau la petreceri private. Și… și cam atât.
– Ei, vezi? Asta e problema. De asta nu găsești o zână, aidoma visului tău. Fetele alea cuminți și deștepte nu merg la cluburi, nici la Mall. Și cu atât mai puțin la petrecerile la care mergeți voi. Ele merg la bibliotecă și, din când în când, la teatru sau concerte. Nu ascultă manele. Nu aveți cum să vă întîlniți, frecventați locuri total diferite. Dar total diferite, înțelegi?
Nu cred că a priceput. Se vedea asta din ocheadele pe care a continuat să le arunce Mariei. Din pragul celuilalt birou, impresarul și avocatul, veniți să modificăm draftul de contract după ultimele discuții cu vânzătorul, urmăreau, amuzați, conversația.



Categorii:Povestiri din viața reală

Etichete:, , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: