Se-adună anii. Tu, absent,
lipsești în seara de Ajun;
eu te implor, în dor nebun,
să te întorci! Ambivalent
exist. Deși n-aș vrea să fiu
într-un destin rece și crud,
sunt blestemată. Nu mai știu
să te găsesc; și-n zori aud
vînt și pustiu. Iar de, rîzînd,
privesc la cerul orb și surd,
sufletu-mi este trist. În gînd,
m-ascund în rătăciri, absurd.
Se-adună anii. Tu, absent,
zîmbești în stele. Neștiut
răsai, trecînd din absolut
într-un prezent ambivalent.
Anunțuri
Categorii:Poezii, Scrisori către îngerul meu
Multumiri pentru superba poezie ! Acelasi DOR de jumatatea mea ! Il caut printre stele de trei ani … Mi-a zis cu o zi inainte ” … am sa gasesc o modalitate prin care maine, iti voi spune La multi ani , iubita mea … ” Si asa s-a intamplat ! Chiar de ziua mea ! Oricum, durerea a fost si este aceeasi, dupa 32 de ani de casnicie. Oare Dumnezeu ne da voie sa alegem ziua in care rupem Pactul incheiat cu Viata ? Fiecare traim cel putin un capitol din Memorialul Durerii !