Trece viața, n-am partid


lacrimi-poza-25-76664x500

(Foto de aici)

Of, iarăși mă cuprinde jalea. Dacă alegerile astea, despre care încă mai bârfim pe la colțuri că ”o fi”, că ”o păți”, sunt ca o ”a doua revoluție”, mă cuprinde disperarea. O luăm de la capăt, ne rearanjăm, schimbăm coafura, ne înoim blana (scuze, hainele am vrut să spun, vorbește supărarea din mine). Cum de ce sunt supărată? Sunt neagră, turbată de furie. Nu sunt bună de nimic. Mă uit la mine și mă disprețuiesc, am îmbătrânit degeaba. Trece viața și eu trec pe lângă ea, fără să-mi găsesc partidul în care să mă simt acasă, să-l ador, să-mi dau viața pentru el. Eu să-i dau dragoste și ascultare, el să-mi dea bogăție și putere. E clar, sunt lipsită de pasiune.

Stau pe margine și mă uit cum valuri de entuziasm cuprind țara. Freamătă mulțimea, iubește, adoră, urăște, zeifică. Și eu…, lemn Tănase, insensibilă la fericiri absolute. Se pun la plămădit noi partide, se coc aranjamente, se fac și se desfac ițe. Nu încape îndoială, care de care e mai pur, mai drept și mai cinstit decât celălalt. Să mă …duc?, să nu mă …duc?

Apoi, deh!, parcă văd, cu incertitudinile mele, cu veșnica îndoială, iar o să mă scarpin în cap o vreme, o să mă mai gândesc de azi într-un veșnic mâine până ce mi-o iau alții înainte și ocupă primele scaune. Alea mai moi, în care te afunzi perpetuu. E așa o nebunie de zici că este Black Friday-ul politicii, câtu-i ziulica de lungă. Chiar, astea noi or avea și reduceri la ceva? La cotizație, la programe, la îmbogățire. Că la promisiuni și minciuni, clar nu fac rabat.

Ia te uită! Aud că și Partidul Feisbuciștilor e la frământat. Uite, unul nou care ar trebui să îmi placă. La cât conversez pe-aici, mai-mai că am trecut și de statutul de membru. Pot fi direct președinte de onoare, ca tătuca. Aoleu!, ce aud?, îți trebuie carnet de spion? Și să fii turcit? Nu se poate!! Așa zice statutul? Am înțeles, deviza e să fim toți spioni. Eu te spionez pe tine, tu mă spionezi pe mine. Îmi place, nu ne vom plictisi niciodată. Degeaba, n-am carnet, nu intru, n-am știut a mă învârti cînd eram și eu mai tânără și plină de nuri. Tu-i mama mă-sii de treabă, nici de diploma de spioancă n-am putut să fac rost.

Sunt tristă, n-am ce căuta acolo. Dau două lacrimi de ciudă și mă cuprinde o spaimă pe care n-o pot controla. Doamne, oare pe cei care nu vom fi primiți în partid, ne dă afară de pe facebook? Zuckerberg, te rog din tot sufletul, să nu te pună păcatul să te înscrii și tu! Știu, e cool, dar…Și-apoi, nici tu n-ai carnet din ăla, nu-i așa? Na, v-am zis eu că n-am noroc la partide. Când să mă înscriu în trend, îmi lipsește o calitate de bază. Una?, ce vorbesc!, am o părere prea bună despre mine. O mie îmi lipsesc. N-am nici carnet, nici nu știu să dau din coate. Pfuai, nici Colegiul de Apărare nu l-am făcut. ”Hai, femeie fără de partid, trezește-te și scutură nefericirea din ochi. Trebuie, altfel dai dracu’ în depresie politică!”

Nu mă dau bătută, vreau să intru în rândul lumii. Ia să mă uit uit pe noul eșichier, care se scutură de ăia vechi, reînoindu-se ca într-o colecție de toamnă-iarnă second-hand. Nu se poate să nu mai dau de vreo trufanda. Ehei, ia te uită!, cred că am mai găsit ceva interesant. Nou, cu siguranță. Da, da, nou! Se coace și Partidul Almanahelor. Mda, e cam vechi designerul, cică a fost dat afară de la o casă de modă cu tradiție. Una în care, pe vremuri, se pupau mâinile creatorului, ca lui Isus Cristos. Pupători de moaște vii? Hmm, nu prea-mi place. Sunt pretențioasă, nu-mi plac blănurile albite cu Ariel și nici cele cu miros de molii. Și, oricum, nici nu cred că m-ar primi. Nici la ei nu mă-ncadrez. Aici, nu-ți trebuie carnet de spion, e adevărat. Dar mi-a șoptit cineva că îți trebuie carnet de agramat. Ptiu, drace, nu încap nici la Almanahe, n-am știut unde să mă opresc cu învățatul. Și nu știu a fura, cică e test de anduranță la intrare.

Plâng în noapte ca o cadână fără sultan. Vântul îmi șoptește să nu deznădăjduiesc, or mai fi și altele. Și dacă nu știu azi de ele, voi afla mâine. Poate, dar ce să fac dacă eu nu mai cred? Nu, nu în ele, cum aș putea?, ele sunt albele și spălatele, strălucitoarele care vor lumina pe bolta politichiei. Ele sunt perfecte, știu. Eu am un bai.

Reclame


Categorii:Miscelanea

Etichete:, , ,

10 răspunsuri

  1. De sultan avem nevoie? De sfinți mîntuitori avem nevoie în politică? Cu răspunderea personală cum rămîne?

  2. Va admir ,si va respect din tot sufletul,sunteti o a doua Ileana Vulpescu ,a literaturii romanesti.
    Jos palaria!

  3. De o lună și ceva…am ales să am partid 😉 . Fain textul . E de rostogolit (Y)

  4. Bravo Lili, esti o luptatoare mare , o mai iei uneori pe aratura, de la Faltiseni ce sa-i facem, e scuzabil , dar cel mai important esti o mare sufletista !!! Cu ocazia zilei noastre nationale prilej de aduceri aminte ce puteam fi ce suntem,iti doresc multa sanatate sa ai parte de cat mai multe bucurii si mult succes in continuare ,La multi ani, mai buni ,tuturor !!

  5. I: Din ce este facuta o bomba?
    R: Din moldoveni si din olteni.
    Cind bomba explodeaza, moldovenii bubuie iar
    oltenii se imprastie…!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

CER's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

%d blogeri au apreciat asta: