(Foto de aici)

Of, iarăși mă cuprinde jalea. Dacă alegerile astea, despre care încă mai bârfim pe la colțuri că ”o fi”, că ”o păți”, sunt ca o ”a doua revoluție”, mă cuprinde disperarea. O luăm de la capăt, ne rearanjăm, schimbăm coafura, ne înoim blana (scuze, hainele am vrut să spun, vorbește supărarea din mine). Cum de ce sunt supărată? Sunt neagră, turbată de furie. Nu sunt bună de nimic. Mă uit la mine și mă disprețuiesc, am îmbătrânit degeaba. Trece viața și eu trec pe lângă ea, fără să-mi găsesc partidul în care să mă simt acasă, să-l ador, să-mi dau viața pentru el. Eu să-i dau dragoste și ascultare, el să-mi dea bogăție și putere. E clar, sunt lipsită de pasiune.

Stau pe margine și mă uit cum valuri de entuziasm cuprind țara. Freamătă mulțimea, iubește, adoră, urăște, zeifică. Și eu…, lemn Tănase, insensibilă la fericiri absolute. Se pun la plămădit noi partide, se coc aranjamente, se fac și se desfac ițe. Nu încape îndoială, care de care e mai pur, mai drept și mai cinstit decât celălalt. Să mă …duc?, să nu mă …duc?

Apoi, deh!, parcă văd, cu incertitudinile mele, cu veșnica îndoială, iar o să mă scarpin în cap o vreme, o să mă mai gândesc de azi într-un veșnic mâine până ce mi-o iau alții înainte și ocupă primele scaune. Alea mai moi, în care te afunzi perpetuu. E așa o nebunie de zici că este Black Friday-ul politicii, câtu-i ziulica de lungă. Chiar, astea noi or avea și reduceri la ceva? La cotizație, la programe, la îmbogățire. Că la promisiuni și minciuni, clar nu fac rabat.

Ia te uită! Aud că și Partidul Feisbuciștilor e la frământat. Uite, unul nou care ar trebui să îmi placă. La cât conversez pe-aici, mai-mai că am trecut și de statutul de membru. Pot fi direct președinte de onoare, ca tătuca. Aoleu!, ce aud?, îți trebuie carnet de spion? Și să fii turcit? Nu se poate!! Așa zice statutul? Am înțeles, deviza e să fim toți spioni. Eu te spionez pe tine, tu mă spionezi pe mine. Îmi place, nu ne vom plictisi niciodată. Degeaba, n-am carnet, nu intru, n-am știut a mă învârti cînd eram și eu mai tânără și plină de nuri. Tu-i mama mă-sii de treabă, nici de diploma de spioancă n-am putut să fac rost.

Sunt tristă, n-am ce căuta acolo. Dau două lacrimi de ciudă și mă cuprinde o spaimă pe care n-o pot controla. Doamne, oare pe cei care nu vom fi primiți în partid, ne dă afară de pe facebook? Zuckerberg, te rog din tot sufletul, să nu te pună păcatul să te înscrii și tu! Știu, e cool, dar…Și-apoi, nici tu n-ai carnet din ăla, nu-i așa? Na, v-am zis eu că n-am noroc la partide. Când să mă înscriu în trend, îmi lipsește o calitate de bază. Una?, ce vorbesc!, am o părere prea bună despre mine. O mie îmi lipsesc. N-am nici carnet, nici nu știu să dau din coate. Pfuai, nici Colegiul de Apărare nu l-am făcut. ”Hai, femeie fără de partid, trezește-te și scutură nefericirea din ochi. Trebuie, altfel dai dracu’ în depresie politică!”

Nu mă dau bătută, vreau să intru în rândul lumii. Ia să mă uit uit pe noul eșichier, care se scutură de ăia vechi, reînoindu-se ca într-o colecție de toamnă-iarnă second-hand. Nu se poate să nu mai dau de vreo trufanda. Ehei, ia te uită!, cred că am mai găsit ceva interesant. Nou, cu siguranță. Da, da, nou! Se coace și Partidul Almanahelor. Mda, e cam vechi designerul, cică a fost dat afară de la o casă de modă cu tradiție. Una în care, pe vremuri, se pupau mâinile creatorului, ca lui Isus Cristos. Pupători de moaște vii? Hmm, nu prea-mi place. Sunt pretențioasă, nu-mi plac blănurile albite cu Ariel și nici cele cu miros de molii. Și, oricum, nici nu cred că m-ar primi. Nici la ei nu mă-ncadrez. Aici, nu-ți trebuie carnet de spion, e adevărat. Dar mi-a șoptit cineva că îți trebuie carnet de agramat. Ptiu, drace, nu încap nici la Almanahe, n-am știut unde să mă opresc cu învățatul. Și nu știu a fura, cică e test de anduranță la intrare.

Plâng în noapte ca o cadână fără sultan. Vântul îmi șoptește să nu deznădăjduiesc, or mai fi și altele. Și dacă nu știu azi de ele, voi afla mâine. Poate, dar ce să fac dacă eu nu mai cred? Nu, nu în ele, cum aș putea?, ele sunt albele și spălatele, strălucitoarele care vor lumina pe bolta politichiei. Ele sunt perfecte, știu. Eu am un bai.

Categorii:Miscelanea

Etichete:jale, lacrimă, nefericire, partid