Echilibru și delicatețe în conviețuirea interetnică


aaa poza th

(Foto de aici)

Plecasem spre Oradea să aprindem lumânări la căpătâiul părinților. N-o facem atât de des pe cât ne dorim, sperând că cei dragi vor înțelege și ne vor ierta. Cum la noi se cheltuie banii fără să se construiască și blestemata de autostradă, îți trebuie patru zile să străbați dus–întors drumul de la București la Oradea. Vrei nu vrei, ești obligat să dormi pe la jumătatea drumului, dacă nu ai chef să ajungi cu mașina înfiptă într-un copac.

Anul acesta, am ales să ne oprim în Târgu – Mureș. Așa am ajuns, cu totul întâmplător, în frumosul oraș transilvan în 26 septembrie. Ne-am trezit dimineața într-o urbe calmă, cu oameni liniștiți. În fața cafelelor aburinde și a unui dejun frugal, am deschis ochii spre o zi splendidă de toamnă, mângâiați de soarele blând. Îndrăgostiți de orașele transilvane, am decis ca până la vremea prânzului să hălăduim pe străzile cu parfum de ev mediu. Oameni drăguți, cei mai mulți maghiari, văzându-și de treburi. Dar politicoși dacă le ceri o informație, chiar dacă vorbesc stâlcit în limba română. Nu știu de unde au apărut aceste idei preconcepute că ungurii se uită urât dacă îi întrebi ceva în românește. Sau că ți-ar răspunde cu un disprețuitor și neînțeles pentru tine, ”nem tudom”. Nu contest, or fi și români de etnie maghiară cu pretenții iredentiste. Pretenții amplificate de politicienii care vor să-și mascheze furăciunile, pentru că au și ei hoții lor, la fel cum și noi îi avem pe ai noștri. Dar de aici și până la a crede că românii de etnie maghiară nu dorm, gândindu-se zi și noapte cum să ne fure Ardealul, e cale lungă.

Pe la ora prânzului, au apărut autocarele pline de soldați. Ministrul Apărării, Mircea Duşa, participa la comemorarea eroilor căzuţi în bătălia din 26 septembrie 1944 de la Oarba de Mureş, locul unde au căzut în luptă 11.000 de români, în luptele date pentru recucerirea Ardealului de sub ocupația germană. Ceremonia s-a desfășurat în centrul orașului iar la ea a participat şi Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Ortodox de Alba Iulia care a oficiat, alături de un sobor de preoţi, o slujbă de pomenire. Puțini gură cască pe margine, care să urmărească evenimentul. Și ne-am întrebat de ce, pentru că parada era spectaculoasă.

Da, istoria și onoarea ne obligă să ne cinstim eroii și să le purtăm veșnică recunoștință. Dar într-un secol 21, în care mișcările separatiste par să prindă viață, poate că este necesar să facem lucrurile cu delicatețe. Să ne punem întrebarea dacă nu cumva o desfășurare de forțe militare române, într-un oraș în care majoritatea cetățenilor sunt maghiari, face mai mult rău decât bine. N-aș fi avut obiecții dacă n-aș fi aflat că pe malul drept al Mureşului, în apropierea oraşului Iernut, la doar câţiva kilometri de Drumul European E60, se află Complexul Monumental închinat eroilor căzuţi în bătălia de la Oarba de Mureş. Pe un deal impozant, de unde poţi vedea întreaga zonă, se află acea Cotă 495, pentru cucerirea căreia Armata Română a fost măcelărită. Poate că locuitorii din Târgu Mureș ar fi fost mai curioși și s-ar fi dus să vadă parada la Cota 495. Sau poate s-ar fi simțit mai bine dacă alături de preoții români ar fi participat la slujbă și preoți catolici. Poate că voturile românilor de etnie maghiară, date masiv lui Klaus Iohannis și nu lui Victor Ponta, vor fi avut la bază și acest tip de acțiuni, lipsite de delicatețe.

Nici modul în care au relatat evenimentul jurnaliștii din presa maghiară din Târgu – Mureș nu mi-a plăcut. Au fost o serie de articole care îndemnau locuitorii de etnie maghiară să nu treacă prin centrul orașului pentru a nu fi ”umiliți” de arborarea tricolorului românesc. ”Scopul manifestărilor de la Tîrgu Mureș este ca să înspăimânte comunitatea maghiară”, se spunea pe un blog, într-un articol intitulat ”INAMICII MAGHIARIMII”. (vezi aici).

Nu cred că dreptatea este de partea unora sau a celorlalți, o fi la mijloc. Și nu știu dacă este bine să se țină aprins focul sentimentelor utra-naționale. Știu însă că ambele ”tabere” par să nu găsească echilibrul conviețuirii pașnice, ațâțând ura, fără să țină cont de milioanele de oameni uciși în războaie stârnite de ura religioasă sau etnică.

(Articolul a apărut și aici http://corbiialbi.ro/index.php/contact/87-echilibru-i-delicate-e-n-convie-uirea-interetnic/)

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte, Povestiri din viața reală

Etichete:, , , , , ,

5 răspunsuri

  1. In Targu-Mures romanii sunt majoritari. A se vedea rezultatele ultimului recensamant. Iar o parada militara a armatei tarii este cat se poate de la locul ei pentru o comemorare. Doi unchi de-ai mei, frati ai bunicului, au murit la Oarba de Mures. Mi se pare un semn de respect sa fie comemorati si la Targu-Mures, nu doar la Cota 495. Fara patimi nationaliste, de nici o parte. Cei care s-au sacrificat atunci merita sa ne amintim de ei cat mai des. E istorie. Iar eu sunt Mures si le voi fi vesnic recunoscatoare ca datorita lor sunt romanca.

  2. sa stii ca si eu imi doresc fix acelasi lucru ca si tine … sa traim alaturi de unguri si alte etnii asa ca niste oameni civilizati. Tu spuneai mai sus ca ungurii pe care i-ai vazut tu chiar asa si erau … oameni normali, calmi si civilizați …ok … sa zicem ca asa ar fi … Explica-mi atunci cum se face ca ei isi aleg lideri extremiști? recent au avut chiar 2 candidați unul mai extremist ca altul ! Cum se face ca acești oameni calmi si civilizați isi aleg primari care împânzesc așezările cu steaguri străine ? De ce nu isi fac ungurii un alt partid ? de ce nu aleg alți primari, de o alta factura ? De ce nu vad la monumentele de la IP, Traznea si Moisei niciodată o delegație maghiara care sa deplângă acele tragice evenimente ?
    De ce ar trebui ca delicatețea înceapă din partea victimei si nu din partea agresorului ? Nu crezi ca asta ar fi primul pas pentru o reala reconciliere ?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: