– De la sfârșitul primului tur, strada i-a cerut primului ministru să organizeze mai multe secții de votare în străinătate pentru ca orice român să voteze civilizat până la închiderea alegerilor. În loc să facă asta a ales să îl demită pe Corlățean, înlocuindu-l cu Meleșcanu. Meleșcanu a scăldat-o, tipic securistic, dar n-a făcut nimic în ceea ce privește numărul secțiilor de votare cerut de Diaspora și de manifestanții ieșiți în aproape toate orașele României. Acest refuz i-a înfuriat pe cei aflați în străinătate, pe membrii familiilor rămași în țară dar și pe mulți tineri care făceau parte din rândul absenților la orice scrutin electoral.
– A permis unor membri marcanți ai PSD să îl jignească pe Klaus Iohannis, jigniri pentru care nici măcar nu și-a cerut scuze în cele două întâlniri cu Klaus Iohannis. Astfel, a permis Gabrielei Vrânceanu Firea să vină cu jogodime de genul: România nu are nevoie de un președinte care n-a fost în stare să aibă copii (știut fiind că dl. Iohannis nu poate, medical, avea copii), l-a acuzat pe Klaus Iohannis că a vândut copii, că a făcut trafic de organe. Aceste jigodime au fost ușor de demontat, nefiind primite cu simpatie din partea alegătorilor. Nici faptul că a accelerat pedala – prin preoți – pe faptul că Klaus nu este ortodox nu a fost bine primit. Și-a trimis echipa de campanie să filmeze casa în care locuiesc părinții lui Klaus Iohannis prezentând imobilul ca aparținând acestora. S-a dovedit ulterior că ei sunt doar chiriași ai mansardei imobilului în cauză.
– A încercat să îl lege pe Klaus Iohannis de Traian Băsescu crezând, cu infatuare, că poate manevra pe cei șapte milioane de români care au votat împotriva demiterii lui Traian Băsescu, să voteze cu el, un fel de vot de blam împotriva lui Traian Băsescu – prin Klaus Iohannis. Numai că fiecare frază în care introducea cuvântul Băsescu în ecuație de mai multe ori a avut un efect invers, de bumerang. Oamenii și-au dat seama că Klaus Iohannis nu are o înțelegere cu Traian Băsescu, că este cu totul altceva, chiar dacă este susținut de un partid din care fac parte și oameni politici care l-au susținut pe Băsescu. Lovitura de grație i-a dat-o Klaus Iohannis în cea de a doua dezbatere când, în cuvinte puține, a spus clar și pe înțelesul tuturor: ”Pe mine m-a respins Traian Băsescu ca Prim Ministru, pe dumneavoastră v-a numit”. Sunt sigură că o parte din voturile pe care le-a luat Klaus Iohannis vin chiar de la oamenii care au votat demiterea lui Traian Băsescu în 2012 dar care s-au prins că Ponta dorește să îi manevreze, prezentându-l pe Iohannis ca pe un urmaș al lui Băsescu.
– A pus pe tapet, repetitiv, cu aceeași infatuare, crezând că românii sunt proști, problema plagiatului. Nu i-a cerut nimeni să o facă, nici măcat Klaus Iohannis. El singur, considerându-se un mare strateg, a readus aminte alegătorilor că este mincinos. În loc să ocolească subiectul plagiatului care nu-i făcea onoare, Ponta a ales să se laude cu o sentință a ÎCCJ, sugerând că Înalta Curte ar fi dat o hotărâre în care spune că nu a copiat. Chiar dacă Klaus Iohannis nu l-a contrazis în direct (o scăpare a echipei sale de campanie), noi, susținătorii lui, am scris pe larg în secunda 2 că ÎCCJ n-a spus niciodată că Ponta nu a plagiat și i-am demontat minciuna, pas cu pas. Iar informația, datorită net-ului și facebookului, a zburat în secunda următoare în toate colțurile lumii. Despre asta aici. Așa zisul curaj afișat de Ponta (”eu am avut curajul să mă judec la ÎCCJ în problema plagiatului, care a dat o sentință”) s-a transformat într-un fiasco. Vorba aceea, ”dacă tăcea, filosof rămânea”. Iar tinerii sunt extremiști în gândire: te-am prins că ai mințit într-o chestie, este clar că minți în tot ce spui.
– A refuzat să ridice mănușa aruncată de Klaus Iohannis. Acesta i-a cerut ca cel mai târziu vineri, înainte de alegeri, să solicite întrunirea de urgență a celor două Camere ale Parlamentului (Camera Deputaților și Senatul) și: să respingă legea amnistiei și grațierii, să dea aviz pentru cercetarea penală sau pentru arestare tuturor solicitărilor venite de la parchet, să invalideze mandatului de parlamentar celor incompatibili. A făcut-o astăzi, de frica străzii.
Ce s-ar fi întâmplat însă dacă ar fi dat curs cererilor românilor din străinătate, cerându-și scuze pentru modul cum au fost organizare alegerile în turul I? Nu cumva o parte din absenți nu s-ar mai fi prezentat la vot mulțumiți că cei din Diaspora pot vota în mod civilizat? Dar dacă nu făcea și restul greșelilor, dacă ridica mănușa lui Klaus făcând vineri ceea ce face azi?
Categorii:Politica în cuvinte
Lasă un răspuns