După corecția usturătoare încasată de la poporul român, premierul Victor Ponta persistă în a-și păstra atitudinea care i-a adus o înfrângere fără precedent în istoria post revoluționară a României. Nici vorbă să demisioneze sau măcar să ia în calcul o asemenea posibilitate, deși responsabilitatea batjocoririi românilor de peste granițe – care este și motivul înfrângerii sale – îi aparține. În plus, pare să nu conștientizeze că îl așteaptă o misiune imposibilă: onorarea promisiunilor electorale.
Potrivit Comisiei Europene, Guvernul României va fi nevoit să crească taxele și să taie cheltuielile pentru a compensa scăderile de venituri cauzate de reducerea CAS, a taxei pe stâlp şi a accizelor. În termeni financiari, asta înseamnă circa 10 miliarde de lei. Însă asta nu e totul, dacă luăm în calcul și alte promisiuni electorale, respectiv majorarea salariilor în domeniile educației și sănătății, indexarea pensiilor, creșterea bugetului apărării precum și a cofinanțărilor la proiecte cu fonduri europene, necesarul de finanţare ar putea fi mult mai mare, spre 17 miliarde de lei. Mult prea sigur de victorie, Victor Ponta a lăsat întocmirea bugetului național pentru 2015 în seama unui presupus viitor premier sau a veșnicului tovarăș Gherghina (cel care a întocmit bugetul României în ultimii 30 ani, indiferent de regim – n.a.), deși acesta a fost detașat între timp la Banca Națională. Cum Comisia Europeană a redus semnificativ prognoza pentru evoluţia economiei în acest an, la o creştere estimată de circa 2%, premierul care a înțeles atât de greșit ce înseamnă mândria de a fi român se va vedea nevoit să reia negocierile cu FMI, Banca Mondială și Comisia Europeană, în ciuda declarațiilor sale naționalist-autonomiste de tip Orbán.
Pe de altă parte, nu trebuie subestimată nici subminarea evidentă a autorității premierului în chiar interiorul partidului său, măcinat deja de luptele interne consecutive pierderii alegerilor. Gruparea din jurul său a fost atacată ieri destul de dur din două direcții, respectiv cea a grupării din jurul eternului președinte al PSD, Ion Iliescu dar și partea „lupilor tineri” repezentați de Șova. Necazul lui Ponta este că toate cele trei grupări, atât cea care-l sprijină, precum și cea a bătrânului lider și cea a noilor veniți, sunt înțesate de personaje aflate în cercetări penale, astfel încât îi va fi cu siguranță extrem de greu, dacă nu imposibil, să pună pe picioare un PSD curat și credibil.
Nici în tabăra învingătorilor nu este atâta bucurie pe câtă este în rândul susținătorilor lui Klaus Iohannis. Preşedintele ales se va lovi de rezistența armatei funcţionarilor care vor să-și păstreze privilegiile pentru ei, nevestele lor și clienţii politici. Descentralizarea și regionalizarea administrativă vor reaprinde bătăliile dintre baroni. Preşedintele nu poate face de unul singur nici o nouă Constituție. Va reuși să reducă numărul de parlamentari acum, când poate fi suspendat cu prezență de 30%? Sociologul Vasile Dâncu se întreba ieri, retoric: „Credeţi ca preşedintele va risca să le spună românilor adevăruri pe care nu vrem să le auzim? Că nu întotdeauna ne omorâm după muncă, că nu ne place să respectăm regulile și legile, că suntem adeseori superficiali și că avem încă multe lacune de civilizaţie? Nu cred, ar fi un șoc național, iar televiziunile l-ar face praf de dimineața până seara”.
Ce poate să facă președintele ales este să dea semnale, să indice direcții. Și, după cum s-a văzut ieri, a și început, cerând respingerea imediată a legii amnistiei precum și ridicarea imunității pralamentarilor aflați în cercetări penale. Repliat rapid, PSD s-a comportat în Parlament precum Armata la Revoluție, a trecut de partea poporului, îndeplinind fără crâcnire cererile străzii. Mai calm și deja mai înțelept decât colegii de partid, cât mai este copreședinte al noului PNL, Klaus Iohannis a afirmat răspicat că nu așteaptă nici demisia guvernului și nici schimbarea majorității parlamentare decât la mijlocul anului viitor sau, cel mai târziu, la data alegerilor din 2016. Pare să fie singurul care a înțeles că românii l-au ales pe el în dauna unui mincinos corupt și nu pe ACL la guvernare. Este doar un început, drumul de parcurs până la atingerea standardelor politice occidentale este extrem de lung și de anevoios.
Am periat o bună parte a presei internaționale. O primă observație: au dispărut ironiile, nu mai suntem luați peste picior! De la nemți – entuziaști și cu umor amical, la englezi – obiectivi, cum îi știm, la latini – unanim apreciativi și până la americani – mai reținuți, chiar circumspecți deocamdată, nu am găsit vreun comentariu batjocoritor, dimpotrivă, doar relatări laudative pentru solidaritatea populară a românilor și opțiunea lor categorică pentru anticorupție și corectitudine. În România acum „este cool sa fii corect” scrie Die Welt, una dintre cele mai prestigioase publicații ale Europei.
Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 19 11 14
Categorii:Politica în cuvinte
Lasă un răspuns