Astăzi ai fost lângă mine, copilul meu


serile carleiAproape că aș fi putut să te ating. Și dacă părul tău – artistic aranjat țep cu țep – trezind oftatul bunicilor ce nu mai înțelegeau moda generației tale, mâinile tale cântând ore în șir acorduri la chitară, scriind versuri sau pictând potretul fetei iubite, trupul tău înalt și mlădios nu le-am putut atinge, am avut în palmă sufletul tău minunat și cald. Ai coborât dintre stele copilul meu, ascultând de disperarea nopților mele de insomnii.

Sufletul tău, întrupat în sentimentele pe care le transformai noaptea în versuri după ce noi, adulții care te enervam cu strictețea regulilor, adormeam obosiți, s-a lăsat mângâiat de o inimă prea plină de tristețe. Ai fost aici, iubire, zâmbind când Odette vorbea despre tine cu atâta gingășie și cunoaștere de parcă te-ar fi știut dintodeauna, ascultând-o recitând cu emoție din poeziile tale pe care, dorindu-le perfecte, eu ți le criticam pe vremuri, citind gândurile tale în fața infinitului și morții, ascultând odată cu tine marea pe care în cuvinte o certai și o iubeai deopotrivă. Ai râs ștrengărește când Marius a improvizat pe muzica lui un cântec pe versurile tale. Ai aplaudat împreună cu noi, te-ai bucurat pentru versurile altor poeți, pentru laudele aduse altor scriitori prezenți, ai vărsat alături de noi o lacrimă pentru cei plecați.

M-ai privit cu dragoste, prin lacrima poeziei tale, alinându-mi dorul nebun. Un dor care mă doare ca o rană deschisă. Un dor pe care am învățat să îl ascund de măștile hâde pe care le întâlnesc în cale. Un dor care mă macină dar la care visez clipă de clipă ca la o zare pe care mi-o doresc cu disperare deși știu că n-am să o ating niciodată. Iar tu, băiatul meu plin de nedumeriri asupra vieții și morții, care ai ales un drum numai de tine știut, rătăcit printre stele de atâta amar de vreme, ai intuit că mi-este din nou absurd de dor și că mă doare. Și ai ales să îmi apari, senin și vesel, într-o seară feerică în care te-am auzit și te-am simțit ca pe un înger pogorât din cerul străin în care călătorești.

Știu, de mâine o să îmi îngrop din nou dorul de tine, o să devin impenetrabilă și rece sau veselă și zâmbitoare și prea puțini vor ști ce este dincolo de lacrimă sau zâmbet, de severitatea vorbelor sau de tăcerea blândă. Dar în seara asta lasă-mă să îți ating sufletul, să-mi culc tristețea în versurile tale. Lasă-mă să închid palma cu iubire și să-ți rețin sufletul în căușul cald .

Anunțuri


Categorii:Scrisori către îngerul meu

Etichete:, ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: