1946 redivivus


ab dpd

(Foto de aici)

Gestul incalificabil pe care l-a făcut azi PSD aruncând cu găini vii și moarte în curtea ACL, jignirile de mahala aduse candidatului Klaus Iohannis de lideri marcanți ai socialiștilor (Firea- România n-are nevoie de unul care nu poate face copii, neamțul a vândut copii, Olguța Vasilescu – acest mut, acest laș), disprețul arătat alegătorilor prin organizarea în bătaie de joc a scrutinului (insuficiența secțiilor de votare în Diaspora, lipsa formularelor necesare pentru votul pe liste suplimentare sau chiar al buletinelor de vot), pomenile electorale fără precedent acordate din bugetul statului (cu alte cuvinte din taxele și impozitele pe care le plătim noi, ca fraierii) – din care amintesc iertarea de datorii și pedepse a celor care și-au falsificat doarelele ca să încaseze o pensie mai mare, firfireii aruncați cadrelor didactice doar în campanie electorală, bonul de alimente acordat celor cu venituri reduse, m-au aruncat înapoi în timp, în anul 1946.

N-am trăit pe vremea aceea dar am citit suficient și am ascultat poveștile părinților și bunicilor mei ca să realizez că alegerile de duminică seamănă ca două picături de apă cu cele de tristă amintire, care ne-au aruncat în neagră dictatură comunistă. O perioadă cruntă, tiranică, în care ne-a fost ucisă libertatea puțin câte puțin, cu fiecare zi mai mult până când mulți dintre noi au uitat să mai fie oameni.

Fac parte dintre cei de dreapta care cred cu tărie că este nevoie de stânga pentru a vorbi despre o democrație reală. Dreapta nu poate exista dacă n-ar exista și oponenta ei, stânga politică. La fel cum nici stânga nu poate exista fără dreapta politică. Sigur, asta dacă ne situăm într-un stat democratic care admite opinia contrară. Altfel, am avea de a face cu o dictatură de dreapta sau cu una de stânga, fenomene la fel de periculoase pentru existența unei națiuni. În virtutea unei asemenea accepțiuni, sunt în stare să admit că la un moment dat majoritatea cetățenilor va opta pentru o formațiune politică pe care nu o susțin. Admit, da!, dar numai în situația în care această alegere ar fi liberă, ar fi rezultatul deciziei fiecărui cetățean, după o analiză la nivel de conștiință. Or, urmărind îndeaproape ce se întâmplă pe scena politicii în această campanie, mă îndoiesc că un scor favorabil lui Victor Ponta este rezultatul unui vot liber. Și când mă refer la libertate nu am în vedere accepțiunea simplă a noțiunii. Nu este nevoie ca un om să fie sechestrat și obligat să voteze într-un anume fel, discutăm despre manipularea libertății de conștiință mai cu seamă în rândul alegătorilor care au rămas în întunericul cunoașterii.

Nu, nu mă îmbăt cu apă rece, am ales să susțin Iohannis din motive raționale. Asta nu înseamnă că îl consider vreun Dumnezeu sau vreun Isus. Nu înseamnă că nu știu câte tare au mulți oameni din spatele lui. Nu înseamnă că am încredere în Falcă sau Blaga, Chiuariu sau Anastase. Dar indiferent din ce parte ați privi situația, nici unul dintre aceștia nu s-a coborât în așa hal ca socialiștii azi, nu a atacat vreodată atât de trivial așa cum face PSD – prin echipa de campanie a lui Victor Ponta. Și niciodată după 1990, parcă nici pe vremea lui Iliescu, n-a fost o campanie mai jegoasă, mai plin de dejecții. Culmea este că de data asta contracandidatul acestor specimene, care n-au nimic de a face cu omul după modul cum se comportă, e un bărbat civilizat, educat, cu un bun simț care ar fi trebuit să oprească blasfemiile pe care le fac oponenții lui, jignirile care curg în valuri cu fiecare zi ce ne desparte de ziua de vot, coborâtul în șanțul unei campanii mocirloase.

Mă sperie votul de duminică. Nu pentru că m-ar speria o țară condusă, într-o anume perioadă, de stânga. Ci pentru că această stângă condusă de Victor Ponta a depășit barierele unei minime civilizații și am teama că, preluând toate instituțiile de rang înalt (Parlament, Guvern, Președinție) și subordonând mass-media, va considera că este îndreptățită la orice tip de abuz. Vaierul celor care au fost aruncați în pușcării, cizma pe grumaz la orice împotrivire, toată nenorocirile întâmplate românilor după blestematul 1946 mă bântuie la spaima unui rezultat de stânga, dat prin votul de duminică.

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , , , , , , , , , ,

2 răspunsuri

  1. draga lili, citesc cu multa atentie articolele tale, unele m-au suparat putin, mi-a trecut, sînt la fel de revoltata si de scîrbita de preajosul la care se preteaza sleahta mincinosului, mi-e greu sa accept ceea ce fac, ma îngrozesc la gîndul ca ar fi posibil sa fie presedinte un smecher de cea mai joasa speta,nu-l iubesc prea mult pe iohannis dar impune , totusi, ceva, ma rog ca, duminica, sa le dea oamenilor, românilor, mintea cea de pe urma si sa iasa la vot si sa-l ” stampileze” pe iohannis, altfel, vorba lui banciu ” ne-a luat dracu’ ” !

  2. Așa a fost și cu PDL-ul d-nă… au avut și președintele și premierul..Eu propun totuși să vorbim despre confruntarea din seara asta :)))) am avut dreptate când am spus că Johannis e praf :)))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: