Establishmentul împotriva Societății civile


Președinte nu poate mări sau micșora pensiile și salariile, nu poate să schimbe de unul singur legea partidelor, legea alegerilor sau să modifice bugetul țării. Președintele nu este Procurorul General al României și nici șeful DNA, nu poate ordona arestări, iar serviciile secrete, ai căror șefi sunt într-adevăr numiți de președinte, nu sunt concepute ca organe de represiune internă îndreptate împotriva propriilor cetățeni. Cu toate acestea, după 24 ani sub Ceaușescu și alți 21 din 25 sub Iliescu și Băsescu, românii cred în masă că președintele asta ar trebui să facă. Asta așteaptă de la el și-l judecă în funcție de aceste așteptări.

În această cheie trebuie interpretate și rezultatele alegerilor prezidențiale de duminica trecută și luptele care preced turul al doilea, de duminica viitoare. În jurul celor doi candidați rămași în cursă s-au coagulat cele două tendințe majore din întreaga societate românească: pe de o parte partizanii „sistemului” – care înseamnă clasa politică, funcționarii de rang înalt, șefimea din organele de coerciție ale statului, patronii firmelor abonate la banii statului, și toate relațiile dintre ele iar de partea cealaltă societatea civilă – care însumează organizațiile civice precum și toate formele populare de exprimare anti-sistem. Prima tabără, establishment-ul cum îi spun englezii (grup de persoane care dețin puterea, autoritatea în societate și care au interes să mențină acestă autoritate, cf. DEX) și clienții săi, este reprezentată de Victor Ponta, sprijinit de așa-zișii baroni locali. Premierul însuși este ginerele celui mai puternic senator veteran al partidului, are soția europarlamentar, verișorii, nașii și finii sunt șefi ai unor instituții importante, mama și cumnatul sunt acționari ai unor firme abonate la contractele cu statul, cu alte cuvinte, un reprezentat tipic al sistemului. Cum establishment-ul are în mână toate resursele, adică banii strânși din dările populației și ale societăților comerciale, are toate motivele nu numai să împartă o parte din ele în preajma campaniei electorale dar și să-și mențină supușii într-o stare pauperă, altfel cine și de ce ar mai avea nevoie de pomeni? De partea cealaltă, fiind oarecum nou venit în politica mare și neimplicat în afaceri veroase, cumetrii sau combinații oculte, Klaus Johannis a reușit destul de repede să strângă în jurul său o mare parte dintre exponenții societății civile, pe militanții anti-sistem și pe adversarii mafiei politico-economice. Deși sprijinit de două mari partide, foștii exponenți ai sistemului care le populează din plin și pe acestea au știut să facă un inspirat pas în spate, lăsând astfel impresia cetățenilor dar și cancelariilor occidentale că neamțul este într-adevăr mesagerul schimbării, al scoaterii României din schema politică de tip rusesc, cea în care societatea este condusă de un lider autoritar susținut de grupuri regionale de oligarhi foarte bogați.

În acest context, al polarizării naturale a societății, așa zisa tranzacționare a voturilor, de către răsuflați triști ai politicii românești, bidoane și iepurași, nu este decât expresia ridicolă a tentativelor de negociere a unor eventuale funcții sau teama de pușcărie. Mulți oameni adaugă la procentele lui Ponta pe cele ale lui Vadim, Meleșcanu, Dan Diaconescu sau pe cele ale unei părți din maghiarime. Tăriceanu este un caz aparte de cei enumerați anterior, fiindcă el este cazul tipic de candidat bidon, cel pus să strângă de pe piață voturile unor susținători potențiali care nu ar fi votat direct Ponta. Oricum, să crezi că ai putea să strângi de-a valma voturi ale naționaliștilor lui Vadim, dezorientaților lui Diaconescu și ungurilor lui Hunor este fie utopie, fie de-a dreptul panică. În celălalt caz, Johannis a refuzat firesc orice negociere. În primul rând, nu avea ce să ofere și nici nu îi stă în fire, în al doilea rând și cele următoare, voturile băsiștilor, reprezentate de PMP, precum și cele ale protestatarilor anti-sistem colectate de Monica Macovei, i-ar fi revenit oricum ca adversar al premierului și al ordinii actuale.
Trebuie luate în calcul și estimările sociologilor, care demonstrează negru pe alb că voturile nu sunt o marfă tranzacționabilă. Barbu Mateescu arată pe blogul său, Sociollogica, că după primul tur al alegerilor prezidențiale din 2009, Mircea Geoană obținuse susținerea lui Crin Antonescu, Corneliu Vadim Tudor și a lui Hunor Kelemen, care împreună însumau 2,9 milioane de voturi. În turul doi însă s-au prezentat doar 1,9 milioane din votanții acestor candidați iar votul lor a dovedit că 540.000 dintre ei s-au întors împotriva lui Geoană și a candidatului pe care-l susținuseră în primul tur, optând pentru Băsescu în turul decisiv. „Astfel că avantajul net al lui Geoană de pe urma alianțelor a fost de fapt de doar aproximativ 800.000 voturi” – arată Mateescu. Nu altfel va fi și acum.

Cum acest stadiu al bătăliei a fost depășit deja, mai avem doar necunoscuta dezbaterii finale, devenită aproape obligatorie în orice țară care exercită democrația. Dacă Ponta încearcă să-și concretizeze avantajul celor trei televiziuni subordonate, propunând patru întâlniri, Johannis, devenit surprinzător de vocal, chiar dur și tăios în intervenția televizată joi seara, susține cu fermitate că o singură întâlnire decisivă este suficientă. Precedentul, cel în care Geoană a pierdut cursa tocmai în cadrul acestei ultime bătălii televizate, îi bântuie cu siguranță pe ambii candidați.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 08 11 14

Anunțuri


Categorii:Uncategorized

2 răspunsuri

  1. Societatea civilă este și ea partizană din punct de vedere politic ..așa că degeaba folosim termeni dintr-ăștia fițoși ca establishment și societate civilă

  2. Jocurile sunt facute intre serviciile secrete ale marilor puteri ; intrati pe blogul lui niku elektriku si gasiti acolo o scrisoare ce surprinde ce se intampla cu noi de fapt…

    Doar o contra revolutie de tipul euromaidanului ucrainean mai poate inlatura clica comunista ce va urma sa ne toace urmatorii 10 ani ; jocul e facut intre SUA si Germania,iar Rusia e potolita doar daca resursele din Marea Neagra de petrol si gaze le va exploata de una singura…

    Probabil ca se va implini profetia lui Samuel Huntington si linia de demarcatie Occident – Orient va avea granita la Brasov in sud si Pasul Mestecanis , in Obcinele frumoasei Bucovine in nord !

    Pacat, presedintele meu Traian Basescu a intarziat revenirea comunismului cu 10 ani :(((

    Ferice de cei tineri ce au puterea s-o ia de la capat… Pe cei ca mine va rog sa nu ne bagati in seama prea tare, am deja parul alb la 45 de ani, dar am vazut oameni tineri , la 75 de ani , ce cutreiera muntii Romaniei in pas saltat, fericiti ca-i mai pot savura inca o data… Pana ce Mafia lui Hrebenciuc nu va distruge totul definitiv…

    nikuelektriku.blogspot.ro/2014/11/blog-post_7.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: