Nicio surpriză


Primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale a confirmat așteptările: candidații s-au încadrat în limitele anticipate de sondajele de opinie – cu o singură excepție, o jumătate de surpriză. Nici zgomotul asurzitor al cătușelor zornăite de DNA, nici malversațiunile ticluite pe după ușile de la Cotroceni – cu și fără ajutorul serviciilor secrete, nici ezitările inexplicabile ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și Curții Constituționale nu au reușit să clintească semnificativ convingerile electoratului.

Să le luăm pe rând. Premierul a câștigat cu scorul anticipat de mai bine de un an, deși în tot acest timp a impus 36 de taxe noi, a făcut praf inițiativa privată și pe micii întreprinzători, a tăiat investițiile, a luat banii de la educație și sănătate și i-a dat serviciilor secrete, cele mai numeroase pe cap de locuitor față de toate țările Uniunii Europene. Mai mult decât atât, a numit în cele mai importante posturi persoane apropiate dar de o incompetență crasă iar o bună parte a conducerii partidului său, al cărui șef încă este, umple aresturile din țară. Rezultatul de dumincă este însă o dovadă că, indiferent de cine o ilustrează, stânga română are un electorat dur și stabil de aproximativ 40% din alegători, fiindcă aceleași scoruri le-au avut la vremea lor și precedenții președinți ai PSD, Năstase și Geoană.

Johannis este un caz aparte. Ajuns lider al PNL și al întregii opoziții, după dispariția precipitată din primul plan a lui Crin Antonescu, pe care nu puțini au pus-o fie pe seama unui șantaj prezidențial fie a serviciilor secrete, neamțul s-a impus prin calitățile etniei sale, corectitudine, hărnicie, modestie dar și prin evocarea unui moment asemănător din istoria României: acela în care Brătienii au adus pe tron un prinț german care s-a dovedit ulterior a fi fost providențial pentru țară. Prea puțin însă pentru români, un popor cu caracteristicile latine binecunoscute: spumos, inventiv, guraliv și mare amator de intrigi și bârfe. Cu discursul său rar și apăsat, nonconflictual și perfect corect politic, în sensul termenului care domină și discursul occidental, Santa Klaus (Moș Crăciun în limba germană – n.a.) adoarme în cel mult cinci minute pe orice alegător dispus să-l asculte. Situația s-a schimbat puțin doar începând de aseară, după ce Ponta și-a radicalizat atacurile la persoană iar Johannis a găsit cu cale, în sfârșit, să-i răspundă.

Din acest punct de vedere, bătălia finală dintre cei doi poate să capete și accente dramatice, fiindcă nu numai discursurile dar și programele lor sunt radical diferite. În timp ce Ponta s-a asociat cu PRM (ce vor face liderii UDMR, gata și ei să-l susțină pe premier în virtutea promisiunilor de autonomie?) și afirmă cu nu are nevoie de indicații de la Bruxelles, Johannis repetă fără încetare că România este parte a NATO și UE și că nu poate păși în afara direcțiilor politice impuse de aceste organizații. Nu în ultimul rând, după ce Ponta a afirmat că are trei opțiuni pentru funcția de premier – Tăriceanu, Georgescu și Maior, primul pentru a atrage acum electoratul celui de-al treilea clasat, al doilea pentru situația în care țara cade în default de plăți iar al treilea, și cel mai probabil, pentru a menține controlul serviciilor secrete asupra societății civile, Johannis anunță stupefiant că nu negociază cu nimeni, că nu oferă posturi nimănui în avans, că va încerca să îi convingă direct și personal pe români și că vrea să fie un președinte a cărui guvernare să nu se bazeze pe serviciile secrete.

Ceilalți merită prea puțină atenție, deoarece prestația lor poate influența destul de puțin rezultatul final. Tăriceanu și-a jucat până la capăt rolul de socialist vopsit în liberal (reamintim că a guvernat fără majoritate în Parlament, sprijinit de PSD), Udrea s-a făcut de râs dând tot ce avea mai bun în ea, adică un aer de vampă fatală care află secrete murdare prin paturile puternicilor zilei, iar Macovei – și aceasta este jumătatea de surpriză menționată în primul paragraf – a scos la iveală atât limitele internet-ului în România cât și naivitatea acelei părți din populație care, însetată de justiție, își închipuie că țara poate fi condusă din biroul procurorului general.

Implicarea încă președintelui Băsescu nu poate fi neglijată. Consecvent planului său de a ajunge prim ministru, fostul marinar și-a văzut de intrigi: Ponta să ajungă la Cotroceni (rocada tip Putin – Medvedev), Johannis să-și rupă gâtul și să dispară complet din politica mare, PNL și PDL în forma lor actuală să se dezintegreze iar activele lor să fie contopite într-unul singur, probabil Partidul Popular, să schimbe majoritatea în Parlament prin reînvierea „soluției imorale”, respectiv atragerea în combinație a UNPR și PC, pe baza vechii sale afinități cu militarii și serviciile secrete care populează din plin aceste partide și, în sfârșit, să intre pe cai mari în Palatul Victoria.

Și, în timp ce România este teatrul nesfârșitelor lupte pentru putere și bani, țara continuă prăbușirea anunțată de intrarea în recesiune după primele două trimestre ale acestui an. Comisia Europeană previzionează pentru noi dublarea deficitului în 2015, din care oricine va conduce țara după acest ultim carnaval funambulesc nu va putea să o scoată decât printr-o nouă creștere a taxelor și impozitelor. E bine să știm ce ne așteaptă, dincolo de preferințele politice ale fiecăruia dintre noi.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 05 11 14

Anunțuri


Categorii:Uncategorized

1 răspuns

  1. Serviciile secrete sunt supradimensionate de multa vreme . Razboiul din Ucraina justifica cresterea cheltuielilor in tot ceea ce tine de Apararea Nationala. Intruziunea SRI in politica si alegeri dateaza cel putin de pe vremea lui Virgil Magureanu si ar trebui sa inceteze. Ramane un plus pt SRI implicarea masiva in urmarirea coruptilor cu rezultate vizibile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: