Republica condotieră guevaristă


Se vede limpede acum, de către oricine este interesat de evoluția politicii românești, că o campanie prelungită peste măsură nu duce la nimic bun. Cu mici excepții, reprezentate de catastrofe naturale, accidente ieșite din comun sau evenimente poleite cu sclipici monden, viața publică din România ultimilor doi ani a fost dominată de o continuă și agasantă campanie electorală. Astfel încât acum, pe durata celei adevărate și singura îndreptățită în termenii legii, candidații și echipele lor nu mai au ce spune!

Toacă fiecare, în neștire, aceleași fraze de la referendumul din 2012: unii avertizează fără încetare asupra pericolului ciumei roșii, ceilalți asupra dezastrului care ar însemna continuarea băsismului. Cea de-a treia cale, reprezentată de liberalii și democrații scuturați unii de socialiști și ceilalți de băsiști, tace în umbra și în stilul liderului ei, un neamț corect și aparent banal. În România ultimului deceniu, dominată de scandaluri, arestări țintite pe rating tv și dezvăluiri de-o zi, un tip care vorbește calm despre normalitate, stat de drept, instituții funcționale și revigorare economică prin măsuri știute de toată lumea dar neaplicate de vreunul dintre predecesori, este de-a dreptul plicticos. Grupurile infracționale organizate, care și-au supus fiecare câte un serviciu secret și niscaiva judecători prin punctele cheie, au făcut ca insultele publice și răzbunările să ocupe întreg interesul general. În acest context, este evident că ordinea, disciplina, funcționarea corectă și normalul în orice domeniu au devenit total neinteresante iar cel care vorbește despre ele ca despre un deziderat să pară un copil cuminte rătăcit într-o clasă de derbedei.

Greu de explicat însă sunt apetența publicului pentru acei derbedei și incertitudinea privind transformarea distracției de fiecare seară „ia să vedem pe cine-au mai arestat” în intenție de vot. Cercetările sociologice, grav și iremediabil deteriorate de intervenția factorului politic în susținerea lor financiară, nu mai sunt credibile nici măcar dacă sunt citite în cruce și se face media. Cu toate acestea, chiar cu aproximațiile impuse de condițiile descrise mai sus, se poate anticipa că între cele două tururi de scrutin sa va înregistra o mare diferență de prezență la urne. Concluzia pare evidentă chiar și în lipsa sondajelor de opinie și se datorează exclusiv fragmentării dreptei. Ambiția lui Băsescu de a-și pune un „urmaș”, în persoana unei candidate din ce în ce mai frivolă, vulgară și chiar ridicolă pe zi ce trece, trădarea lui Tăriceanu – care în fapt a revenit la matcă, scindarea maghiarilor între autonomiști și ariviști, confuzia gravă între statul de drept și cel de drepți care bântuie una dintre candidatele care se crede Mandela, Terminator și Artemisa la un loc au făcut ca alegătorii care și-au ales una dintre aceste nefericite variante să nu mai fie interesați de turul doi, cel care se va desfășura fără îndoială între Klaus Johannis și Victor Ponta.

Dacă punem, destul de justificat, această fragmentare a dreptei în sarcina președintelui Băsescu rezultă că acesta i-a făcut un enorm serviciu premierului și mai ales acelor facțiuni ale serviciilor secrete care sprijină gruparea Ghiță-Dragnea-Ponta. Doborârea grupării baronilor, condusă autoritar până nu demult de Hrebenciuc, care a încercat să i-o predea lui Șova în detrimentul lui Dragnea și stingerea așa zisului scandal al spionilor tot în favoarea primului ministru, care s-a ales acum și cu o aură de apărător al patriei, sunt tot atâtea favoruri întoarse de Băsescu acelei părți din serviciile secrete care l-a slujit cu credință în ultimii zece ani. Și, ca tacâmul să fie complet, Băsescu s-a decis să-i lase lui Ponta și servicii secrete docile, curățate de elemente ostile grupării sale. Ieri a fost dus pe sus la DNA și generalul Iliescu, fost șef al SPP, devoalat a fi fost informatorul lui Hrebenciuc și, implicit, al întregului grup de veterani ai PSD. Acum se poate intui cu ușurință că vestitul pact de coabitare din 2012 a cuprins nu atât o înțelegere politică ci mai degrabă o împărțire a pârghiilor de putere: „iei tu asta și aia de la Justiție, iau eu asta și aia de la SRI și SIE, iei tu asta și aia de la Parchete, restul iau eu”. Numai în acest fel se poate explica de ce DNA acționează în baza unor interceptări telefonice de acum trei zile în timp ce are în lucru dosare mai vechi de 4-5 ani, de ce ÎCCJ o ia grăbită la trap în cauze în care obișnuia să dea termene la șase luni, de ce sunt arestați selectiv oameni asupra cărora cercetarea penală era încheiată demult iar dosarele lor zăceau prin seifurile parchetelor de la mai toate nivelurile și, mai ales, de ce toate acestea se desfășoară acum, spre sfârșitul mandatului prezidențial.

După cum lesne se poate observa, în cele descrise mai sus nu apare nici o referire la Parlament, care – prin comisiile sale de specialitate – ar fi trebuit să reglementeze și să supravegheze îndeaproape activitatea instituțiilor coercitive ale statului și, totodată, să preîntâmpine derapajele acestora precum și subordonarea lor unui singur om, fie el președinte sau premier. Cum reprezentantul puterii populare și depozitarul esenței democrației a fost practic scos din joc cu precădere în ultimii ani tocmai de către ocupanții acestor funcții, România a ajuns să oscileze între statutul de fostă republică sovietică devenită regim autoritar autocrat și republică condotieră guevaristă. Democrația de tip occidental pare acum mai îndepărtată ca oricând.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 23 10 14.

Reclame


Categorii:Politica în cuvinte

1 răspuns

  1. Ce nu înțeleg eu este cum de v-ați dat seama tocmai acum de chestia asta ..În ceea ce privește justiția era evident că se supune comenzilor politice…Era evident începând din 2009…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

arta si natura

O constiintă încarcată are nevoie sa se confeseze. O operă de artă reprezintă o confesiune. Albert Camus

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

CER's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

%d blogeri au apreciat asta: