Țara cu curul în sus


reflective-photography-20

(Foto de aici)

E frumoasă, e membră în construcții gigantice ale lumii dar stă altfel decât ceilalți, e cu curul în sus. Nu știu când și nu știu cine a întors-o, dar e dizgrațioasă așezată așa, invers decât normalitatea partenerilor săi. Aici, hoții sunt în fruntea țării și oamenii cinstiți abia își târâie zilele, aici agramații sunt în funcții publice iar adevăraților intelectuali abia dacă li se acordă un dram de atenție și doar atunci când renunță la coloană și aduc laude nemeritate primilor, aici jurnaliștii nu mai sunt interesați să afle adevărul, ei sunt părerologii care au întotdeauna dreptate, sunt cei care ne manevrează conștiința după cum au interes stăpânii lor care-i plătesc pentru asta. În țara cu curul în sus toate lucrurile și faptele sunt distorsionate. Și nimănui, dintre cei cu funcții de răspundere, nu îi pasă de asta. Iar dacă uneori pare că unul sau altul face sau ia măsuri pentru ca voi, cei mulți să o duceți bine, nu trebuie să vă îngrijorați, e doar o întâmplare, interesul lui s-a pliat pentru o secundă pe interesul vostru, cel general. Al lui, numai al lui este cel important, niciodată invers.

Aici, în țara cu curul în sus, spionii nu plâng în tăcere, roși de sentimentul părerilor de rău că n-au făcut bine când au trădat, au mințit, au manipulat vieți și conștiințe. Aici, spionii care vor să renunțe la viața lor dublă, nu se duc la serviciile din care fac parte să le spună că s-au săturat, că își dau demisia și că vor să devină din nou oameni. Nu, aici în țara cu curul în sus, spionii vin la televizor și ne declară cu mândrie că ne-au manipulat de ani de zile, rânjind la ideea că au fost plătiți din banii noștri ca să ne prostească. Aici, în țara cu curul în sus, cei care ascultă asemenea aberații, n-au grețuri și silă ci îi aplaudă ca pe niște eroi de mare preț.
Aici, în țara cu curul în sus, Șeful țării nu este în mod real și sincer îngrijorat că Șeful Guvernului a fost cândva ofițer sub acoperire dar în același timp și procuror, cele două funcții bătându-se cap în cap din punct de vedere legal. Aici, președintele nu convoacă factorii decidenți pentru a le aduce la cunoștință o faptă atât de gravă, nu convoacă serviciile pentru a lua o măsură legală față de o asemenea încălcare, el o spune la televizor, fără probe directe, ca pe o bârfă în fața portiței și doar atunci când are el un interes personal.
Aici, în țara cu curul în sus, oamenii copiază tot ce le stau în cale, iau ideile altora și le prezintă ca fiind ale lor, fără jenă. Iar legea nu le poate face nimic întrucât doar cel copiat ar putea să îi acționeze în judecată. Și cum nu o face, din rațiuni mai mult sau mai puțin onorabile, copiatorul moare de râs la acțiunile terților care, deși știu că nu pot fi parte într-un asemenea proces, fac plângeri numai pentru imagina lor publică, ca să arate lumii ce tari și drepți sunt ei, chiar dacă cunosc bine că vor fi fără rezultat. În țara cu curul în sus poți copia cărți întregi dacă autorul de la care te-ai inspirat 100% tace mâlc. Și, când autorul tace, orice critică din partea unui terț nu este decât o bârfă. Iar dacă îndrăznești să aduci argumente că Ixulescu a copiat, acela sau lăudătorii care-i țin trena te vor urmări pe toate drumurile și te vor face de râs.
În țara cu curul în sus până și biserica, acel ultim lăcaș între noi și cer, în care oamenii ar trebui să se lepede de păcate, de vicii, să se căiască că au mințit și au înșelat, e la fel întoarsă și plină de măști care se hlizesc la tine duplicitar. În țara cu curul în sus, oamenii merg la biserică nu pentru că simt că acolo sufletul lor s-ar înălța către cer și s-ar afla mai aproape de Dumnezeu. Vor să fie văzuți și respectați nu pentru ce au făcut înainte de a intra ci pentru crucile largi și mătăniile care le zdrelesc genunchii, făcute cu zgomot să le vadă și să le audă cei de lângă, și ei la fel de duplicitari în credință ca și cel care-și izbește fruntea de pământ.
În țara cu curul în sus, oamenii, puțini de altfel, care privesc lumea așezată în mod drept, neîntoarsă de vremuri sau lichele, care mai vor sau mai știu ce este cinstea, onoarea și verticalitatea, nu au nici o șansă, sunt condamnați la singurătate, scuipați și aruncați în uitare. Pentru că în țara cu curul în sus nu poți exista, progresa sau trăi dacă nu ești și tu, la rându-ți, cu curul în sus.



Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: