(Foto de aici)

Și dacă-aș ști că e doar vis
urlu, cerând ca din abis
să îmi răsai.
Nu vreau, nu pot a te-aminti,
atât de rece-n plânsa zi
deși zâmbeai.

Când ai plecat, nici n-am știut
de mai trăiam, dac-am murit
dar în nesomn
Absurd aștept ca dinspre cer,
umbrele pline de mister
să-mi dea un semn

Să știu că ești, să știu c-ai fost,
că-n infinit este un rost
și că-ntr-o zi
Când viața îmi va fi descânt
când amintirea va fi cânt
vei reveni.

Categorii:Poezii

Etichete:abis, cer, infinit, mister, plâns, vis