Piramida răului în care ne bălăcim cu toții


Spun specialiștii în domeniul psihiatriei și psihologiei că în bolile care îți afectează creierul și comportamentul social, cel mai important pas este recunoașterea. Ai probleme cu drogurile, suferi de alcoolism patologic sau simți că rețelele de sârmulițe și luminițe din cap ți-au luat-o razna, încurcându-se între ele? Nici un tratament nu va da randament dacă nu recunoști în fața propriei tale oglinzi interioare că ești dereglat. Primul pas spre vindecare este ca la nivelul mentalului să conștientizezi starea anormală care te bântuie și să-și impui voința, luptând cu tine însuți, ca să depășești starea de rău. Fără recunoaștere și voință nici un tratament, oricât de sofisticat sau genial ar fi, nu te va face bine.

În acest fel văd și situația poporului meu. Ne înfoiem ca niște curcani mândri și huiduim cât ne țin bojogii, scuipînd cu ură pe marii corupți care au demolat scândură cu scândură țara, au julit și ascuns toate cărămizile căminului denumit patrie, cărând chiar și pământul dimprejur, pentru ca să îl pună la păstrare în traiste personale. Nici unul însă nu recunoaștem că noi i-am ales, că ne reprezintă. Refuzăm să pornim în înlăturarea dezastrului, în care ne mocirlim zi de zi, de la faptul că, la nivel mic sau mare, tot românul se descurcă în slujbe călduțe sau în activități desfășurate cu îndrăzneală, tupeu, inconștiență sau jemanfișism, făcând echilibristică pe funia subțire care desparte legalul de ilegal. Acuz, să fie clar!, o lipsă crasă de moralitate a concetățenilor mei, făcând să se nască monștrii care ne fură și țărâna de sub picioare.

Geaba și inutil îi criticăm pe cei cu funcții și demnități publice, câtă vreme noi înșine ducem lipsă de moralitate și onoare, care par tare înscrise în codul genetic al strămoșilor. Am mai spus-o și o repet: hoția, ipocrizia, duplicitatea și necinstea fac casă bună nu numai cu aleșii ci și cu majoritatea dintre noi. Nu admit argumentul că doar la stânga se întâmplă fenomenul, din păcate la noi stânga și dreapta sunt abureli pentru fraieri. În spatele cuvintelor meșteșugite stau rechini și într-o parte și într-alta care n-au nimic de a face cu principiile, fie ele de stânga sau de dreapta, ci doar cu afacerile pe mormane de bani nemunciți și sinecuri pe parale multe.

Dincolo de critici, înfoieri de onorabilitate și huiduieli ipocrite, hai să recunoaștem! Avem o boală grea, generalizată la toată nația. Iar tratamentul va avea efect doar atunci când vom conștientiza cangrena. Pentru că, incontestabil, nu numai cei care ne conduc au probleme de demnitate, furt și minciună, ele sunt defecte ale întregului popor român. Iar când mă refer la întreg n-am în vedere egalitatea matematică ci un înțeles conceptual, prost implementat la nivel politic și democratic, a ceea ce înseamnă majoritate, cea care le permite lor să facă orice în timp ce noi, minoritatea ce nu contează, înghițim minciuni sau dăm din mână a lehamite.

Mă macină sentimentul inutilității când văd milioane de oameni așezați pe o piramidă a răului, ocupând o treaptă mai jos sau mai sus, după cum au știut să dea din coate. Furt și minciună, duplicitate, lipsă de onoare și de cinste se află pe trepte. Uneori cei de pe treapta de jos dau la gioale celor cățărați deasupra, îi trântesc la pământ și le iau locul. În funcție de treapta pe care ai reușit să te cocoțezi, furtul este mai mare sau mai mic. Însă până când nu recunoaștem că și un șurub băgat în buzunar pe furiș tot furt este, nu vom putea să ne tratăm. De la șurubul șutit cu nonșalanță sau bucata de tablă, la topul de hârtie sau câteva dosare de birou și până la sutele de milioane de euro furate de cei cocoțați în vârf, nu sunt decât pași de parcurs pe treptele piramidei amorale. Dar să fim cinstiți, toate sunt activități ilegale. Diferă mărimea furtului, nu activitatea în sine. Cel de jos îl urăște vocal pe cel aflat pe treapta de mai sus nu pentru că acel cocoțat deasupra e hoț și mincinos, ci pentru că nu reușește să-i ia locul, cu certitudinea că va fura și minți mai inteligent și nu va fi prins. Fiecare tropăie nervos și dă din coate, nerăbdător să ajungă pe treapta următoare numai  pentru a pune mâna pe ce are cel de mai sus.

Da, știu și mai ales sper! În jurul piramidei sunt și fluturi, idealiștii care roiesc dând bezmetici din aripi, încercând să-i convingă să se elibereze pe cei agățați cu ghearele de răul care colcăie. Atâta doar că sunt puțini, foarte puțini. Și nu numai că nu conving pe nimeni să coboare de pe treptele piramidei răului, să se transforme în fluture și să învețe frumusețea zborului dar, tot mai ades, cei cocoțați le aprind aripile și bieții fluturi se transformă în scrum.



Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , , , , , , , ,

6 replies

  1. Lumea tinde întotdeauna spre echilibru: rău faci, rău vei primi.

  2. Se poate oare ca urmatorul articol sa iti schimbe parerea despre ce se poate si ce nu?

    Pe la începutul anilor 2000, exista un talk-show pe ANTENA 1, care se numea: „Marius Tucă Show”. Acest ziarist invita în emisiunile sale, cele mai reprezentative personalităţi ale momentului, de la preşedintele statului, primul ministru şi membri ai guvernului, până la sportivi, oameni de cultură sau de ştiinţă… pe scurt, invita în fiecare seară, OMUL ZILEI! Realizatorul nu-şi „ierta” pentru nimic în lume invitatul, supunându-l unui continuu tir de întrebări, care de care mai provocatoare şi mai indiscrete referitoare la activitatea profesională sau acţiunile publice ale acestuia.
     
    Într-o seară de acum circa zece ani, l-a avut ca invitat pe marele nostru economist şi academician Anghel Rugină, profesor universitar de anvergură mondială, care s-a stins din viaţa de curând, din păcate… Emisiunea de pe Antena 1 din acea seară avea să devină, pentru toţi cei care am urmărit-o, absolut memorabilă. Sub Ceauşescu, Anghel Rugină a fugit din ţară , trecând Dunărea înot la sârbi. A fost rănit la picior de un grănicer român, dar a reuşit în cele din urmă să ajungă în Statele Unite, unde a devenit membru corespondent al Academiei Statelor Unite, şef de comisii economice şi consilier în diferite guverne americane. Pentru cine vrea să se edifice mai pe larg despre personalitatea acestui român de excepţie recomand lectura de pe Wikipedia şi din alte surse on-line.
     
    La un moment dat, cu toată experienţa sa, Marius Tucă a scăpat invitatul de sub control. Personajul „de mare calibru” din acea seară, a pus treptat stăpânire pe emisiune, toată pregătirea acesteia ducându-se „pe apa Sâmbetei”, deoarece răspunsurile sale la întrebările moderatorului depăşeau cu mult tiparul emisiunii, prin amplitudine, prin modul în care erau documentate şi mai ales prin consecinţele lor!… Erau răspunsuri care impuneau de la sine alte întrebări şi tot aşa… Ca un bulgăre de zăpadă lăsat să se rostogolească pe o pantă proaspăt ninsă!… Dar să vedem ce s-a întâmplat, concret!
     
    Domnul Rugină a afirmat la un moment dat, că a fost invitat acasă la George Bush! La „CASA ALBĂ”, bineînţeles. Fiica domniei sale era prietenă şi colegă de facultate cu gemenele preşedintelui american, iar acesta a vrut să îl cunoască personal, aşa că l-a invitat la o cină în cel mai bine păzit obiectiv al planetei. Şi când Marius Tucă l-a întrebat cum e de fapt preşedintele american „în privat”, au început dezvăluirile: „George Bush este un texan simpatic, cinstit şi foarte de treabă, dar nu face ce vrea el!…” „Cum, adică, nu face ce vrea el? Păi nu este el cel mai puternic om de pe planetă? Nu conduce el guvernul celui mai puternic stat din lume?” a întrebat, Tucă.
    „Păi, nu prea…” a răspuns domnul profesor. „Se vede treaba că trebuie să fac unele precizări”, a mai spus domnia sa, „ca să se ştie şi ca să puteţi înţelege mai bine”!… Apoi a continuat: „Dragii mei, lumea asta este condusă de un fel de guvern mondial, format dintr-un grup de circa 250-300 de persoane, super-bogate, super-puternice şi super-bine-informate, care trăiesc „ca în sânul lui Avram”! Oamenii ăştia deţin puterea absolută pe planetă. În afară de accesul imediat la toate resursele economice şi la cele mai recente descoperiri tehnico-ştiinţifice, multe ţinute în secret, au la dispoziţie, în toate ţările lumii, institute de cercetări psiho-sociologice, cu ajutorul cărora ţin sub control toate popoarele planetei. Acestea le indică personajele politice cele mai „potrivite” pentru a „câştiga alegerile”, în mod „democratic” în cele mai importante state ale lumii; importante nu numai ca număr de locuitori, dar mai ales prin resursele lor naturale, prin puterea economică, militară sau prin poziţia lor strategică. Practic toţi conducătorii statelor importante ale planetei sunt „aleşi” cu „binecuvântarea” acestui „GRUP”, şi toţi cei aleşi nu fac altceva decât să pună în practică „directivele” trasate de acesta…”
     
    Întrebare telefonică de la un telespectator: „Domnule Anghel Rugină, face şi România parte dintre ţările vizate de „GRUP”?” „Da. Şi ca dovadă vă aduc faptul că, înainte cu două luni de alegerile din 2000, persoana care a câştigat alegerile prezidenţiale, a fost în vizită „privată” în Statele Unite, iar la două săptămâni de la câştigarea alegerilor, primul ministru proaspăt numit a făcut acelaşi lucru. Au fost amândoi să-şi ia „foaia de drum”…
    Replică telefonică: „Adică dumneavoastră vreţi să spuneţi că pe preşedintele nostru ni l-au ales americanii?” Răspuns: „Nu o spun eu. Aşa este. Numai că nu americanii, ci „GRUPUL” care conduce. În America a avut loc doar acceptarea şi instruirea personajelor.” Replică: „Să vă fie ruşine domnule, Rugină… Să vă fie ruşine că aţi ajuns la vârsta pe care o aveţi, cu capul plin de păr alb, ca şi mine şi că ne minţiţi în halul ăsta… Nu ştiu ce interes aveţi să o faceţi, dar vreau să vă spun că pe preşedintele nostru l-am ales noi, cu toţii, prin votul nostru, că aşa am vrut noi! Să vă fie clar: aşa am vrut noi! Şi apoi cum să ni-l aleagă alţii când este o comisie de votare care verifică vot cu vot, de la toate partidele… Sunteţi un mincinos! Domnule Marius Tucă, nu mai chemaţi, domnule, din ăştia… Bună seara!…”
     
    Anghel Rugină: „Dragă domnule, te felicit!… Te felicit că ai ajuns la vârsta la care ai tot părul alb şi că ai trăit până acum cu impresia că ai putere! Că votul tău contează! Poţi să mori fericit în cazul ăsta! Eu nu am vorbit pentru cei care au vârsta şi convingerile dumitale. Eu am vorbit pentru cine are urechi să audă şi minte să înţeleagă!…
    În ceea ce priveşte votul, nu uitaţi vorbele lui Stalin, care zicea că nu contează cine şi ce votează, contează doar cine numără voturile! Astăzi cu voturile centralizate electronic treaba asta a devenit un simplu joc pentru un informatician: cu un program deştept, printr-o simplă atingere a unei anumite taste, voturile plus ale unui candidat se adună discret la cel care trebuie să iasă… Îmi spui că nu ştii ce interes am… Am interesul ca POPORUL MEU SĂ AFLE… Să afle şi SĂ ÎNŢELEAGĂ!… Să înţeleagă că la nivel global „cărţile sunt făcute”! Oamenii ăştia sunt prea deştepţi şi prea puternici!…”
     
    Alt telespectator întreabă: „Dar cine sunt oamenii ăştia? Este vorba de Franc-masonerie?” A.R.: „Sunt şi masoni în „grup”, dar nu sunt majoritari!”
    Telespectator: „Atunci, despre cine este vorba? E sultanul Bruneiului? Bill Gates? Sau cine altcineva?” A.R.: „Mai, băieţi… Pe oamenii ăştia nu-i cunoaşte nimeni… Adică nimeni dintre „muritorii de rând”! Ce, sultan? Ce, Bill Gates? Trebuie să înţelegeţi că aceşti „adevăraţii bogaţi” ai lumii nu apar în nici un top, al niciunei reviste… Se bucură de anonimat pentru ca astfel să aibă libertate deplină de mişcare. Doar un număr limitat de persoane, alese pe sprânceană, cunoaşte identitatea unora dintre ei, alte persoane „alese”, cunosc pe altele, şi tot aşa. Nimeni nu poate pune toate piesele acestui puzzle împreună… Nici măcar preşedinţii marilor state ale lumii. Directivele ajung la ei prin interpuşi. V-am spus că este vorba despre oameni deosebit de inteligenţi şi despre o organizare perfectă!…”
     
    TS : „Atunci sunt evreii?” A.R.: „Sunt şi evrei multi,dar nu numai” Arabii? Sunt şi arabi? Că ăştia au petrol…” A.R.: „Dragii mei, sunt reprezentanţi de peste tot, într-o proporţie echilibrată. În asta şi constă succesul „GRUPULUI”, deciziile în interiorul lui se iau într-un mod absolut democratic, iar locul în acest „GRUP”se moşteneşte, pe principii monarhice, cei ce urmează să intre fiind foarte bine testaţi şi pregătiţi în acest sens… TS: „Bun, şi cam de când se întâmplă chestiile astea?” A.R.: „Se zice că acest „GRUP” a luat fiinţă cam pe la începutul anilor 1800, cu scopul declarat de a prelua conducerea lumii. Prima mişcare cu relevanţă la nivel planetar ar fi fost iniţierea valului de revoluţii din Europa anilor 1848. Apoi „GRUPUL” a încercat preluarea puterii pe tot globul prin intermediul ideologiei comuniste.”
    TS: „Cum adică, să preia puterea în lume cu ajutorul comunismului? Păi comunismul nu zice că totul este al tuturor? Nu înţeleg. Puteţi să ne explicaţi?” A.R.: „O.K. Să raţionăm un pic… Deci ideologia comunistă spune că totul este al tuturor, este adevărat, dar şi că nimeni nu poate dezlipi nici un strop din bunurile în comun pentru folosul său personal. Deci totul este al tuturor şi în particular al nimănui. Şi chiar dacă nu sunt ale nimănui, după victoria planetară a comunismului, aceste bunuri trebuiesc totuşi „administrate” de cineva. Şi de ce acel cineva n-ar putea fi un „GRUP”, de administratori la nivel mondial de, să zicem… 250-300 de persoane!… ”
     
    …Toată lumea… mută. Inclusiv Marius Tucă…
    Şi domnul profesor a continuat: „Toate mişcările de rezonanţă mondială de după 1848, s-ar fi produs cu acceptul acestui „GRUP”. Totul bine studiat. Totul cu un scop precis. Bineînţeles că au apărut şi evenimente neprevăzute. La un moment dat, liderii comunişti, supuşi unei propagande deşănţate cu scopul creării cultului personalităţii, pe criterii de marketing politic, au început ei înşişi să creadă în ceea ce propovăduiau şi să se creadă nişte ZEI în viaţă, aşa că au scăpat de sub control. Şi atunci a fost nevoie de crearea unei ideologii care să contrabalanseze comunismul şi anume fascismul. Şi aşa a pornit cel de-al doilea război mondial… Şi când şi fascismul a început să aibă derapaje i s-a opus o coaliţie mondială, şi pentru că nu fusese înfrânt comunismul „independent”, a fost nevoie de un „război rece”, care s-a încheiat aşa cum ştim cu toţii, cu victoria „GRUPULUI”, asupra copilului rebel – comunismul! Acum suntem în faza în care „GRUPUL” se concentrează asupra unei noi strategii de putere şi anume „GLOBALIZAREA”. Au fost create organisme la nivel global în sprijinul acestui concept: NATO, G8, G20, FMI, Banca Mondială, BERD, Comunitatea Europeană, etc… Trebuie să recunoaştem că acest „GRUP” a avut un rol foarte important în menţinerea unui echilibru strategic la nivel mondial. În perioada dominaţiei acestuia, nivelul de trai al populaţiei a crescut în mod constant, nu peste tot e drept dar încă se mai lucrează la acest lucru prin intermediul organismelor mondiale controlate de „GRUP”. De asemenea nivelul tehnologic a cunoscut un progres uriaş care nu ar fi fost posibil fără direcţionarea resurselor necesare în acest sens. „Drepturile omului”sunt impuse permanent pe ordinea de zi a tuturor reuniunilor la nivel mondial, sau regional, acolo unde acestea nu sunt la înălţimea momentului. În general se impune o nouă ordine mondială, care încearcă să înlăture haosul, anarhia şi pericolele potenţiale la nivel planetar…
    V-am spus că este vorba despre persoane deosebit de inteligente. E drept, uneori sunt mai răi câinii, ca stăpânii, dar sunt sigur că la momentul oportun, stăpânii îşi vor pune câinii cu botul pe labe !…”
     
    Marius Tucă: „Domnule Anghel Rugină, m-aţi uimit! De unde ştiţi toate astea? A.R.: „În cercurile academice americane se dezbat destul de des subiecte de genul ăsta!” M.T.: „Şi nu vă este frică să dezvăluiţi aceste lucruri?” A.R.: „În primul rând, am o vârstă: „mi-am trăit traiul, mi-am mâncat mălaiul”, şi apoi sunt lucruri, repet, deja cunoscute, iar scopul pentru care am făcut-o este de a limpezi cumva apele şi de a potoli spiritele înfierbântate din România, care încă mai cred că tot ceea ce zboară se mănâncă!…”
    TS: „Şi noi ce trebuie să facem?”
    A.R.: „Aici am vrut să ajungem cu discuţia noastră!… Pentru noi, important este să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru. Să lăsăm gândurile mari, la scara internaţională, că acolo jocurile sunt făcute! Nu avem nici informaţiile, nici competenţa, nici resursele şi nici mijloacele necesare să acţionăm la un nivel atât de înalt. Putem în schimb să ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii, să ne conservăm şi să ne protejăm mediul în care trăim, să ne respectăm şi să ne ajutăm, pe scurt: să ne trăim viaţa liniştiţi…”

  3. sunt 4500 dosare în cercetare la DNA după cum a afirmat doamna Kovesi. Penalii nu mai au timp să se replieze…La anul se montează scutul antuirachetă. Şi ce-i cu asta? Păi e! Vin trupe mai multe americane, iar CIA şi FBI vor pândi de unde nici gândul nu gândeşte…doar Dumnezeu.

Trackbacks

  1. Piramida răului în care ne bălăcim cu toții | Justiție Oarbă | radupopescublog
  2. Nu mai cred în însănătoșire | Justiție Oarbă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: