Cine pe cine călărește


Focuri de artificii, zeci de mii de oameni pe străzi, discursuri mobilizatoare împănate cu îndemnuri pentru candidatul susținut și insulte pentru adversari – nu s-a schimbat mare lucru în campaniile electorale la vedere. S-au schimbat însă foarte multe, chiar totul, în campaniile oculte, cele ascunse privirilor și științei publicului, în campaniile duse de și cu ajutorul mult prea multelor servicii de informații și protecție. S-au ascuțit armele, loviturile administrate adversarilor sunt mai rafinate, lupta dintre tot mai multe grupuri din „servicii” în slujba unuia sau altuia dintre candidați seamănă cu partide de șah complicate, în care piesele adversarului nu sunt capturate ci doar împinse în afara eșichierului politic.
Potrivit declarațiilor publice ale șefilor de servicii secrete și de protecție, ca și după comunicatele de presă pe care le emit – după cum le șade bine – cu destulă zgârcenie, publicul ar trebui să fie încredințat de profundele convingeri patriotice care le ghidează activitatea. Însă faptele arată altceva. Existența numeroaselor grupuri de sorginte și organizare mafiotă în jurul unor lideri politici sau în jurul unor interlopi cvasi-cunoscuți, vânzarea pe nimic a vaste suprafețe agricole, a unor importante obiective industriale (unele chiar unicate), a resurselor minerale și vegetale ale țării, înstrăinarea fluxurilor financiar-bancare și slăbirea capacității de auto-administrare a țării denotă ca și serviciile secrete sunt pe măsura societății pe care o deservesc: slabe, corupte și împărțite pe căprării, citește centre de putere de unde pot veni avansări, sinecuri și alocări bugetare sporite.
Nu întâmplător, tocmai acum premierul a ales să le mărească substanțial fondurile. Guvernul intenționează o rectificare bugetară în care Apărarea, Internele, Justiția și Externele primesc bani în detrimentul Finanțelor, Agriculturii, Sănătății, Educației, Transporturilor, Culturii și Mediului. Adică Guvernul ia de la viață, de la nivelul de trai, de la necesitățile populației și dă aparatului care însumează puterea coercitivă a statului.
O altă dovadă a implicării puternice a serviciilor de informații în jocul democratic o reprezintă inflația de candidați. Este limpede că cei care vor intra în turul doi al alegerilor prezidențiale sunt premierul Victor Ponta și liderul opoziției, Klaus Johannis. Dacă niciunul dintre ei nu va fi înlăturat din cursă cu mijloacele administrative sau polițienești la care lucrează cu febrilitate laboratoarele informative ale celor două tabere, nu se mai poate întâmpla nimic. Niciodată și nicăieri în lume procente însumând mai mult de o treime din electorat nu s-au putut evapora în 3-4 săptămâni. Pe lângă cei doi, se mai agită, caraghios și fără vreun orizont, alți 12. Despre fiecare în parte se spune că „face jocul” cuiva, al unui alt candidat, al unor lideri care nu sunt înscriși în cursă sau al unor puteri străine. Se fac pariuri despre care al cui o fi, pot fi auzite comentarii „las’ că e bun, aduce voturile cutărei categorii sociale”, sau „era nevoie de ăsta, îl anihilează pe celălalt (pionul adversarului)”. Pasiunea dezbaterilor și audiențele de care se bucură acest gen de emisiuni dau măsura veșnicei apetențe populare pentru joc, intrigi și lovituri șmecherești. Nimeni nu pare să se fi întrebat de ce aveam nevoie de asemenea complicații, de ce nu ar fi putut fiecare dintre ceilalți candidați în parte să susțină, prin afirmații publice și prin fapte, pe cel pentru care a intrat în joc. Scopul declarat al fiecăreia dintre cele două tabere care contează în această luptă, respectiv preluarea puterii, este cauționat de apărarea interesului național deși niciuna dintre ele nu este în stare să ofere vreo garanție în acest sens. Ba, mai mult, precedente dureroase au adus la vederea publicului niște găști flămânde, mult prea grăbite în a valorifica ce mai era cât de cât bun de vânzare. Deși apărarea democrației, a instituțiilor sale și a Constituției, uzează peste tot în lume și de mijloace nedemocratice, pe care le admitem ca fiind un rău necesar binelui public, nu putem să nu ne întrebăm dacă serviciile secrete românești, care sprijină discret sau pe față anumiți candidați, mai au ceva din fibra națională care ar trebui să le fie coloană vertebrală și pentru apărarea careia au fost create.
Succesiunea faptelor și a declarațiilor din ultima vreme aduce din nou la lumină veșnica dilemă: cine pe cine slujește? Grupuri de agenți conduse de câte un sefuleț slujesc fiecare câte un lider politic? Sau serviciile însele și-au angajat niște actori, pe care-i împing în fața publicului în roluri de decidenți politici? Istoria românilor, măcar cea a ultimei sute de ani, ne arată că toți liderii care s-au simțit la un moment dat atotputernici și au încălecat serviciile secrete s-au trezit fără cal între picioare, au căzut și s-au lovit rău. Unii chiar mortal. Se discută tot mai mult despre o viitoare numire a actualului director al SRI, George Maior, în funcția de premier, indiferent de cum se va numi locatarul de la Cotroceni. Dacă aceste zvonuri se vor adeveri, avem și răspunsurile la întrebările de mai sus.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani din 30.09.14

Anunțuri


Categorii:Uncategorized

2 răspunsuri

  1. Retineti: cum e premierul… la fel si Guvernul si invers, dar nu la fel… trebuie sa fie si presedintele Romaniei!
    http://mcppress.ro/forum/viewtopic.php?id=8805

Trackback-uri

  1. Cine pe cine călărește | Justiție Oarbă | radupopescublog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: