Povestea spionului Față-Palidă


ball_of_fire_86541300(Foto de aici)

POVESTEA LUI FAȚĂ-PALIDĂ

– Hai salut, Omu’ Negru. Aici Față-Palidă. Permite să raportez.
– Era vorba că suni numai în caz de urgență. Ce s-a întâmplat, raportează!
– Am fost dat pe goarnă.
– Când?
– Acum, în direct la televizor.
– Cine?
– Testiculul Singuratic. Ce fac?
– Tu-i grijania mă-sii. Parcă era vorba că avem între noi înțelegeri, că nu ne facem de rahat în public. Intră și fă scandal, fă-l de căcat. Nu recunoaște. Voi transmite raportul mai departe și vedem mâine ce hotărâre definitivă adoptăm. Și vezi, nu-ți fie milă, chiar dacă e tatăl Gețianei, dă în el.
– Hai, șefu, doar n-a fost iubire! M-ați trimit în misiune să o…
– Lasă, mă, așa sunteți toți, de la misiune vă apucă amocul și cădeți în oala cu dragoste.
– Eu, nu, Omu’ Negru.
– Mda, hai, salut. Treci în emisiune la scandal!
Față-Palidă s-a urnit cu greu din fotoliu. ”Sper că nu mi-a tremurat vocea”, și-a spus și ochii i s-au umezit ușor, cu gândul la pletele blonde ale Gețianei. Știa că n-avea voie să-i pomenească numele real nici când se gândea la ea. Oftă. ”Oare și-o fi dat seama Omu’ Negru că am fost îndrăgostit cu adevărat de fata asta sau mă încearcă?”. Cu imaginea ei pe retină, s-a îndreptat spre platou unde avea să îl facă albie de porci pe taică-su, Testiculul Singuratic, omul care-l făcuse colonel sub acoperire. Oftă încă o dată și intră în platou…
Cu ochii în flăcări, după ce l-a beștelit bine pe ”Băi, jumate de bărbat” – cum îl poreclise – dar și pe moderatoare, Față-Palidă s-a îndreptat spre casă abia târșiindu-și picioarele, îngrijorat de întorsătura evenimentelor, în care picase ca o muscă în oala cu lapte. Se gândea, nervos, că dacă Boss n-ar fi aruncat în eter că unul din candidații la fotoliul moale din Dealul Cucuvelei este spion, și-ar fi putut ronțăi liniștit sacoșele de bani pe care-i primea ca ziarist dar și banii de la Omu’ Negru, ca răsplată că-i mai spunea uneori că una din colege și-a schimbat cărarea pe dreapta, altul și-a tras amantă sau că pe internet ”gura lumi-i slobodă”.
Noaptea l-a prins treaz. Nu știa ce să facă, toată povestea îl bulversase. ”Oare s-o fac pe prostul și să nu recunosc nimic, indiferent ce s-ar mai întâmpla, sau să redevin cel pe care nu-l mai văd când mă uit în oglindă?” Pe fereastră, creanga teiului ajunsă până la etajul III bătea ritmic – ca și cum i-ar fi transmis vești de departe, de acolo de unde nici el și nici Omu’ Negru nu aveau putere să manipuleze. Cu ochii la umbrele nopții, Față-Palidă a adormit chinuit, îmbrăcat, cu picioarele atârnându-i la marginea canapelei. Spre norocul lui, nevasta și copilul plecaseră la sfârșit de săptămână la socri, așa că putea să facă ce voia.
Deodată, în fața lui, din neantul noptatic a apărut o lumină strălucitoare care l-a obligat să-ți acopere ochii cu palmele. Încremenise. Cu spaimă s-a uitat pe furiș printre degetele răsfirate, sperând să nu orbească. În fața lui era un moșneag, îmbrăcat într-o hlamidă argintie, cu părul alb ca neaua, lung până la umăr. Avea în mână un toiag cu încrustații stelare.
– Robeeo, Roobeeo, vocea adia blând, ca un vânt de toamnă venită prea devreme, părând că vine din ceruri. Buzele moșneagului nu se mișcaseră.
– Cine mă strigă? Eu nu sunt Robeo, sunt Față-Palidă.
– Robeo, Robeo, nu te mai ascunde, uită-te la mine.
– Cine ești, tu, om bun? Față-Palidă a îndrăznit să ridice fruntea spre lumina orbitoare, care cobora dinspre bolta plină de stele și-l înconjura pe moșneag.
Cu mâinile încleștate, s-a desprins cu greu de groaza care-i îngheța sângele în vene. Dinspre omul cu hlamidă venea un miros de iarnă crudă.
– Sunt singurul tău judecător, Față-Palidă, al tău și al tuturor oamenilor de pe pământ.
– Judecător? Singurul?, căscând ochii la chipul luminosului, Față- Palidă căuta înfrigurat o explicație logică a gerului care-i pătrundea alene în creier. Doamne, tu esti? Ai venit, Doamne? De când te caut!, lacrimi mari îi curgeau pe nas, scurgându-se pe obraji spre mochetă unde se transformau în diamante lipicioase.
– Robeo, dacă mă căutai cu adevărat mă găseai. Nu te cred dar nu contează. Ai o misiune de la mine, ultima ta misiune ca Față- Palidă.
– Ce să fac, Doamne? Spune și mă voi supune. Căzut în genunchi, bărbatul care tremura din toate încheieturile sărută timid poalele hlamidei și o căldură binecuvântată îi urcă instantaneu în inimă, de parcă haina răspândea un foc viu.
– Să te căiești, Robeo și să recunoști cine ești cu adevărat. Să mărturisești că ești Față-Palidă. E singura modalitate să te izbăvești.
– Dar, Doamne, dacă recunosc, voi fi prostscris.
– Da, dar vei fi un prostscris aflat sub mantia mea călduroasă. Altfel, ghețari groși te vor cuprinde până când te vei transforma în om de zăpadă. Prăbușit la pământ, Față-Palidă simțea cum îl zguduie pe umeri o furtună, coborând din glasul cu miros de cer.
– Dar de ce numai eu, Doamne, de ce eu? Am ascultat de Omu’ Negru, pe el de ce nu-l pui să recunoască? Și Testiculul Singuratic, el, nu?
– Nu-mi pui tu la îndoială ordinele! Glasul tunător l-a fulgerat, lipindu-i obrajii de țărâna aspră, și o gheară de foc rece i-a strâns gâtlejul, nelăsându-l să respire.
– Ia..iar…t…ă..-mă, Doamne, te rog nu mă omorî. Fac tot ce spui.
– Așadar vei recunoaște. Îți vei pune cenușă în cap, mă auzi? Numai eu sunt judecătorul, să ții minte. Cât despre Omu’ Negru, cu el am alte planuri. Iar Testiculul Singuratic e în slujba unui alt stăpân, peste el nu mă bag. Îți spun toate astea, ca să înțelegi care e măreția izbăvirii tale, a ușurării spovedaniei.
– Ascult, Doamne, ascult.
– Să asculți, Față-palidă, că de nu…nuuu… nuuuuuuuu…, nuuuuuuuuuuuuuuuuu, glasul repeta obsesiv, din ce în ce mai scăzut și mai de departe, două litere și Robeo, cu ochii spre adâncul pământului, a avut impresia că glasul nu mai era al moșneagului; aducea parcă cu al Omului Negru , ba chiar puțin și cu al lui Boss.
– Ce dracu’! Ce-a fost asta? Robeo se trezi, ridicându-se brusc în capul oaselor, dând cu fruntea de tăblia patului. Auuu! Am visat sau chiar a fost Dumnezeu pe aici? Era Dumnezeu sau…
Conștient, încercă să-și aducă aminte tot ce-i spusese lumina și valul de căldură care îi străbătea încă corpul, făcându-l să bâiguie a fierbințeală, l-a convins că – vis sau realitate – Dumnezeu îi transmisese o misiune. În fața ei nimic nu mai conta. Emoționat și cu inima cântându-i psalmi îngerești, Față-Palidă s-a așezat la calculator, și-a deschis blogul și a scris cu litere de foc:
„Da, am fost locotenent-colonel sub acoperire… Am ales să nu-l tradez pe bunul Dumnezeu și să fac această mărturisire publică. Refuz să fiu Iuda în fața lui Christos… Rugați-vă pentru mine și cu mine să fim iertați și izbaviți. ”
Știa că mărturisirea nu va fi de ajuns, că va trebui să intre într-un platou să o facă din nou, față în față cu camerele de luat vederi. Dar se simțea ușor ca un fulg. Era sub hlamidă, așteptând liniștit clipa. Cu ochii la ceas asculta glasul lui care trasmitea enigmatic:
”Tic-tac, tic-tac.”

(Orice asemănare cu realitatea este pur întâmplătoare)

 



Categorii:Miscelanea

Etichete:, , ,

5 replies

  1. Uite, așa mai aflu și eu ce se întâmplă în România.

  2. E doar o poveste din imaginația mea🙂🙂

  3. O poveste cunoscuta inspirata de realitatea noastra recenta,mi-a placut nemaipomenit stilul ,iar numele personajelor sunt fabuloase ,testicul singuratic face toti banii .Cred ca putea fi o scriitoare de mare succes de romane poltiste gen Chandler ,se cauta !

  4. p.s. m-am gandit si la un nume de scena ,marii scriitori nu semneaza cu numele lor reale ,cum ti-ar placea Lyly Cracy !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

Lumea lui Teonymus

Nu există viaţă fără sens, ci doar oameni care nu l-au găsit încă...

%d blogeri au apreciat asta: