Cui i-e frică de secui?


Ameninţaţi cu 10 ani de aşteptare la porţile unei Europe răvăşite de criză, scoţienii au decis joi, e drept – cu o majoritate extrem de fragilă, să rămână în interiorul Regatului Unit al Marii Britanii, alături de Anglia, Țara Galilor și Irlanda. Nu numai premierului Cameron i-a trecut glonțul pe aproape ci și întregii construcții europene. Dacă scoțienii ar fi spus în majoritate „da” independenței, ar fi urmat o avalanșă de secesiuni care, în cel mult 2 ani, ar fi avut drept consecință apariția unei puzderii de noi state pe harta Europei. Să enumerăm doar Catalunya, Țara Bascilor, Corsica, Flandra, Veneto, Tirol și, de ce nu?, și Transilvania, sătulă să fie mereu la cheremul unui București pe cât de leneș pe atât de lacom și arogant.
Desigur, dreptul la autodeterminare este sfânt, însă ceea ce se întâmplă în realitate arată că oamenii nu mai au nici răbdare și nici încredere în birocrația de Bruxelles. Afirmată tot mai accentuat în ultimii ani, mai ales după valurile doi și trei de integrare a unor noi membri, politica UE de sprijinire a dezvoltării regionale s-a împotmolit în lupte interne, birocrație și corupție. Precedentele create de americani în Kosovo și de ruși în Crimeea, chiar dacă au fost preluate cu mijloace relativ pașnice de mișcările separatiste europene, au alimentat și mai mult curentul naționalist care străbate continentul pe toate direcțiile. Englezii au devenit anti-europeni şi vor să iasă din Uniune, francezii, a căror țară este zguduită din temelii de tot mai desele conflicte deschise dintre indigeni și africani, rromi și alți venetici, alimentează cel mai puternic partid de extremă dreaptă din Europa, asemenea se întâmplă și în Olanda, Italia, Austria sau Germania. Până și în prea liniștita Suedie extrema dreaptă și-a dublat scorul electoral!
Confruntați cu scăderea drastică a resurselor financiare, liderii duplicitari ai Uniunii Europene spun pe de o parte stop extinderii pentru legislatura 2014-2019, însă, pe de altă parte, le dau speranțe sârbilor, moldovenilor și, mai nou, ucrainienilor. O altă măsură a ipocriziei și limitelor unei organizații care nu a reușit încă să-și stabilizeze nici măcar propria structură. Peste toate, eşecul Tratatului Constituţional și menținerea artificială, cu mari sacrificii pentru populație, a monedei comune au dus cota de neîncredere a populației în Uniunea Europeană la peste 50% în mai mult de jumătate din statele membre. Se dovedește astfel că tendința aglutinantă a coincis doar cu perioada de dezvoltare economică, științifică și culturală. Împărțirea din pix a popoarelor Europei și crearea artificială a unor state după al doilea război mondial își vădește abia acum, odată cu prelungirea celei mai mari crize postbelice, limitele. Cât a fost bine, cât statele au putut să pompeze în dezvoltare, cetățenilor nu le-a prea păsat de liniile punctate dintre țările lor, ba chiar au avut puterea să născocească glume savuroase unii pe seama trăsăturilor specifice ale celorlalți. Acum, când toate statele iau de la comunități și nu le întorc servicii, facilități și securitate pe măsura taxelor colectate, au apărut cererile de autodeterminare. Așa cum întreprinderile mici sunt mult mai eficiente, pentru că fiecare știe ce face celălalt și șeful știe ce fac toți, spre deosebire de concernle uriașe în care se poate fura pe măsură, și membrii comunităților care se identifică pe baza criteriilor de limbă, cultură și istorie comună cer autonomie administrativă, economică și parțial și politică, pentru a decide singure cum să-și împartă rodul muncii.
Speriată de iminența unei furtuni secesioniste, Uniunea Europeană și-a propus să dezvolte un continent al regiunilor, autodelimitate pe criterii etnice și istorice și nu impuse ca în 1945, dar menținute în interiorul actualelor state și nu ca țări independente. Dacă de la autonomia administrativă și până la autodeterminare politică mai este doar un singur pas, acesta este cel mai mare, mai dificil și, cel mai adesea, imposibil de înfătuit. Pentru că presupune structuri de securitate, întreținerea căilor de comunicație, monedă și multe altele care depășesc puterea unei comunități, oricât de harnică ar fi ea. Este și cazul secuilor. Lăsați în cea mai cruntă mizerie – cele două județe, Harghita și Covasna, dețin recordurile negative pe țară la toate categoriile posibile de calcul a indicatorilor de calitate a vieții – manipulați grosolan și folosiți ca masă de manevră în preajma oricăror alegeri din România sau din Ungaria de către politicieni lipsiți de scrupule, secuii (și nu ungurii, să nu-i confundăm, sunt doar neamuri nu și una și aceeași națiune, de aceea și agită simboluri proprii) vor să-și administreze singuri măcar jumătate din ceea ce produc, nu contestă caracterul unitar și indivizibil al țării și nu vor nici independență.
În loc să-i hulim, ar trebui să ne amintim că timp de sute de ani au fost mai mereu de-a dreapta voievozilor români în luptele cu năvălitorii, să-i ajutăm, să-i sprijinim și să le urmăm exemplul.

Editorial publicat în Monitorul de Botoșani 20.09 14.

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, , , ,

1 răspuns

  1. Secuii nu au fost rude cu maghiarii. (Va rog sa cititi e-book „Pe urmele lui Gingis-Han”, scrisa de subsemnatul in urma unei expeditii stiintifice organizata de UNESCO in Mongolia.) Secuii au fost deznationalizati de maghiari inca din vechime. Nimeni nu se supara de autonomia judetelor Harghita si Covasna. (Nu sub motive si pretexte nationaliste, insa.) E de dorit. Partea proasta e ca liderii politici maghiaromani cer si judetul Mures, care este in proportie de 53% romanesc. Mai adaugati si aprox. 10% germani si rromi. Maghiarii au pretentii mult prea mari. Si asta nu se poate accepta. Nici legile internationale nu dau voie la modificari ale adm. locale care sa schimbe raportul intre locuitori. Si maghiarii stiu prea bine asta, cand e vorba de drepturile lor, dar le „uita” cand vor ei sa subjuge alte teritorii. Daca ati citit programul lor, ati vazut ce vor. De ce nu luati atitudine fata de pretentiile lor nejustificate? Cititorii dvs. vor crede ca nici nu exista asa ceva. Sarmanii secui….. Daca vreti sa fiti corect si impartial, paralel cu sustinerea autonomiei in Har-Cov, trebuie sa evidentiati si greselile maghiaromanilor. Altfel, deveniti doar o simpla goarna. Tot nationalista, dar nu romaneasca. In final, o mica paranteza. E bun exemplul lor, pentru intreaga tara, de a vrea sa-si gospodareasca venitul singuri. Fie si in proportie de 50%. Dar ei isi creaza si alte birouri supra judetene, care inghit multi functionari venali, care nu fac nimic si le vor minca banii de pomana. Nu cred ca e cel mai bun exemplu… totusi!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: