Inaptocrația românească*


Ca de fiecare dată, începerea noului an școlar la 15 septembrie a luat prin surprindere autoritățile, acelea pe care le plătim cu asupra de măsură an de an anume pentru a pregăti cum se cuvine acest eveniment. Lipsa celui mai important manual din întreg procesul, respectiv Abecedarul, școli părăginite aflate la limita sau în afara condițiilor de autorizare, suspendarea sau amânarea programelor școlare dar și a celor alimentare pentru elevi, incertitudini privind modalitățile de finalizare a studiilor și – finit coronat opus – admiterea în școli postliceale a elevilor care nu au promovat bacalaureatul, adică a loazelor care oricum nu au învățat mai nimic în 12 ani, debuşeul perfect pentru făbricuțele de diplome și bani. Acestea sunt doar problemele vizibile oricui și imediat. Celelalte, de fond și profunzime, le cunosc mai bine decât noi învățătorii și profesorii înșiși, însă aceștia au ales din pasiune, de dragul stabilității sau măcar din obișnuință să mai tragă și anul acesta la jug fără să comenteze prea mult, așa cum ne obișnuiseră în primii ani de după 1989.
Începutul dezastruos de nou an școlar vine firesc, dacă ținem cont de prăbușirea economică a țării în cursul acestui an. Cu o lună în urmă Eurostat a confirmat ceea ce simțeam cu toții, deși membrii Cabinetului Ponta III s-au străduit din răsputeri să ne convingă de contrariu, și anume că economia României este în recesiune, înregistrând în trimestrul al II-lea cea mai mare scădere dintre țările din Uniunea Europeană. Numărul angajaților, și așa prea mic pentru armatele de asistați, s-a redus cu 3,1% faţă de intervalul similar din anul precedent. Printre cele mai importante cauze sunt cele la care ne-am referit deja aici în numeroase rânduri: tăierea investițiilor în primul semestru cu mai mult de 6,5 miliarde lei, continuată şi în lunile iulie – august 2014, introducerea accizei de 7 eurocenți şi calcularea acesteia la 4,73 lei pe euro, noul bir pe construcții speciale, respectiv celebra taxă pe stâlp dar și altele. Deturnarea banilor de investiții, care ar fi trebuit să însemne repararea și dotarea școlilor, a drumurilor și locuri de muncă pentru părinți, spre pomenile electorale își vădește de pe acum roadele nefaste, unul dintre ele fiind lipsa acută de fonduri, atât la nivel local cât și mai ales la nivel central, pentru buna pregătire a noului an școlar.
Parcă niciodată ca până acum, cei care dețin puterea de decizie nu au neglijat atât de mult treburile adevărate și importante ale țării, lasându-se cu totul acaparați de o gâlceavă fără sfârșit asupra unui singur obiectiv: cine să fie noul președinte. Cel vechi se agață cu disperare de putere, ultima ispravă fiind grăbirea procesului de schimbare a garniturii de conducere a DNA. Odată numiți, noii șefi ai procurorilor își vor putea păstra funcțiile timp de șase ani, deci peste puterea viitorului președinte, oricare ar fi el, de a-i schimba. Și dacă ar fi făcut doar atât, am fi putut să-i mulțumim, încredințați că toate acțiunile sale sunt subsumate consolidării statului de drept. Cum însă celelalte fapte și declarații ale sale au drept unic scop dărâmarea oricărei mișcări politice, fie de stânga fie de dreapta, afară de cea în fruntea căreia și-a pus protejata, slugă prea plecată, menită a-i aduce o mult visată funcție de premier, dezamăgirea față de inabilitatea de a ști să se retragă la timp și cu demnitate a unui om important și util la vremea lui este cu atât mai mare. Cel nou, după măsurile descrise mai sus, arată că este dispus să calce peste interesul național, să sacrifice întreaga economie și traiul concetățenilor, momindu-i perfid cu pomeni vremelnice, pentru a lua întreaga putere. În fapt, dincolo de pitorescul unor fapte și declarații înfierbântate de campania pentru alegerile prezidențiale, aceasta este impresia pe care o lasă cei doi protagoniști, un profund dispreț pentru concetățeni și pe alocuri chiar iresponsabilitate față de sarcinile încredințate. Amândoi s-au lăsat înconjurați de „yesmeni și sicofanți”, cum spunea un comunist bătrân și uns cu toate alifiile, încurajând pe față doar persoanele capabile să le aprobe și dezvolte derapajele sau chiar abuzurile, dar de o incompetență profesională crasă relativ la postul ocupat. Amândoi au promovat frenetic oameni submediocri, sfertodocți și inapți intelectual pentru funcții mai importante decât acelea de paznici de balamuc.
Amândoi au creat, susținut și promovat inaptocrația românească, așa cum a fost definită de Jean d’Ormesson: un sistem de guvernământ în care cei mai incapabili de a guverna sunt aleşi de către cei mai incapabili de a produce, şi care împreună cu ceilalţi membrii ai societăţii cei mai puţin în stare să se întreţină singuri sau să se realizeze, sunt recompensaţi cu bunuri şi servicii care au fost plătite prin confiscarea avuţiei şi muncii unui număr de producători aflat în scădere continuă.

* Editorial pentru Monitorul de Botoșani 17.09.14, după o postare publicată de scriitorul Radu Părpăuță pe pagina sa de Facebook.

Anunțuri


Categorii:Uncategorized

3 răspunsuri

Trackback-uri

  1. Inaptocrația românească* | radupopescublog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

CER's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

%d blogeri au apreciat asta: