Studentul, bucătăreasa și cursa de atletism


Student la Politehnica din Iași, la facultatea de Electro, fratelui meu nu-i ajungeau banii niciodată pentru că tata ne dădea puțini, drămuiți să ne ajungă pentru cele strict necesare. Ca să nu mai spun că avea și o drăguță tocmai la Universitatea din Galați iar tata nu era dispus să-i achite escapadele de îndrăgostit. Așa că făcea blatul ca să aibă un ban în plus.

Ehei, și într-o zi, o zdrahoancă de bucătăreasă l-a prins. L-a pândit până și-a pus tot pe tavă, a ieșit repede de după tejghea, hotărâtă să îi arate cine e șeful. Și a început o urmărire ca în filme, printre mesele din cantină.

Fratele meu, un subțirel, ar fi putut să o ia mult înaintea muntelui de grăsime care duduia în urma lui, dar i s-ar fi vărsat borșul din farfurie așa că alergarea era destul de dificilă, făcând echilibristică ca să nu răstoarne tava de mâncare.

Grasa însă, fără să-și dea seama că se face de tot râsul, cerea ajutorul studenților din sală, care se cocoșau de râs:

– Prindeți-l, ajutați-mă să prind hoțul!

– Sigur, striga câte unul pus pe glume, întinzând piciorul ca să se împiedice suta de kilograme.

În cantină se auzea strigând, într-o chicoteală generală, care fierbea:

– Hai, aleargă, aleargă, mai ai puțin și îl prinzi!

– Mama lui de hoț, nu te lăsa!

– Să te ajutăm să îl prinzi, cum să nu!

– Hai, bucătăreaso! Poți ieși pe locul I. Încă puțin!

După câteva ture de cantină, printre mese, scaune și picioare aruncate nonșalant a piedică, zdrahoanca și-a dat seama că se face de bășcălie și că nici unul dintre studenții de la mese nu avea să îi ție partea. Cu limba scoasă de un cot și râuri de transpirație curgându-i pe frunte, s-a retras în bucătărie, încercând să transforme înfrângerea în victorie:

– Bine, de data asta te iert dar altădată…

Anunțuri


Categorii:Povestiri din viața reală

Etichete:, , , ,

2 răspunsuri

  1. In toata saracia studentului de atunci ,n-am auzit pe unul sa nu posteasca cu drag de acei ani,mai ales caministii.Imi si imginez scena si hazul general,caci studentii caministi erau foarte uniti

Trackback-uri

  1. Studentul, bucătăreasa și cursa de atletism | radupopescublog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: