Convorbiri cu marea (III)


DSC01088

Știu, te-ai aștepta să vorbesc despre ziua de mâine pe care o urăsc, dorind să dispară din calendar. Sau despre o reîntoarcere în timp, înainte de clipa blestemată, un alt timp în care totul să se petreacă altfel. Cu fiecare secundă care mă apropie de ea, mi se sfâșie inima, chiar dacă ascund durerea sub un zâmbet. N-am s-o fac. N-am s-o fac chiar dacă îmi vine să urlu. Pentru că am lângă mine oameni pe care îi iubesc și care mă iubesc și ei vor să mă vadă zâmbind. Până și eu vreau să mă văd zâmbind. Deși uneori…

Chiar dacă îl văd în orice fac iar ochii-mi sunt umezi, azi voi zâmbi și voi vorbi cu tine despre morala și onestitatea în dragoste. Nu, nu voi să încep cu ”pe vremea mea…” cu toate că da! pe vremea tinereții mele n-aș fi conceput nici măcar în imaginație să fur prietenul altcuiva. Iar dacă fata era prietena mea, nici pe un fost prieten al ei nu l-aș fi acceptat niciodată dacă aș fi știut că provoc suferință în urma mea. Știu, știu că alții sau altele o făceau și atunci, eu spun cum eram eu. Și după ce au trecut anii, am avut senzația că în rândul generației tinere nu mai există nici urmă de respect și morală față de relația dintre doi oameni. Eram manipulată de poveștile celor care umpleau ecranele televizoarelor. Până când mi-am dat seama că greșesc. Așa că azi vreau să vorbesc cu tine despre ea, o fată tânără care m-a cucerit chiar mai înainte de a ști cum arată.

Când am ajuns în București, nu știu prin ce împrejurare, el a cunoscut o fată de care s-a îndrăgostit. Sau poate a crezut că s-a îndrăgostit, era doar un puști de 16 ani. Ea era o fată complicată, cu o familie complicată și relația lor adolescentină a fost mai mult ascunsă, tainică, ascunzându-se de lume, cu prea multe suișuri și coborâșuri care îl transformaseră într-un băiat ursuz. Îi spuneam mereu că o dragoste adevărată nu este un război, că este ca o apă cristalină care curge lin, nicidecum învolburată. Ori dragostea lor era ca furtuna valurilor tale când ești spumegândă.

În paralel însă a cunoscut și o colegă a iubitei lui, o fată despre care îmi povestea adesea. Cu experiența vârstei dar și cu inima de mamă am ghicit că și cea de a doua fată este îndrăgostită de el și am avut spaime pentru început, nu mai era nevoie și de grindină în relația băiatului meu, atât de complicată. Cu timpul însă am realizat că fata care îl iubea din umbră, fără să împieteze cu nici o pată relația dintre cei doi, era un om extraordinar, cum rar am întâlnit. A fost cea care i-a oferit prietenia ei, pe umărul căreia a plâns când relația cu iubita lui se clătina, căreia i-a cerut sfatul cum să se poarte cu iubita lui tristă sau supărată. Iar fata despre care vreau să-ți povestesc și-a ascuns iubirea într-un colț al sufletului și n-a lăsat să pătrundă afară nici un fir din ea care să-i tulbure relația cu cealaltă. I-a oferit prietenia ei, una atât de curată cum nici nu-mi imaginam că există. Timp de doi ani a fost amica și confidenta care l-a sfătuit să fie mai bun și mai înțelegător cu iubita lui. În timp ce ea însăși îl iubea tăcând, avea puterea să fie liantul dragostei cu cealaltă.

Cu toate sfaturile amicei și ale mele, relația cu fata complicată s-a sfârșit imediat după admiterea la facultate. El nu a reproșat nimic dar era dărâmat, o văzuse de mână, sărutându-se cu un alt băiat, cu câteva săptămâni înainte de examene. Și din cauza asta admiterea a fost extrem de grea. Dar a învins, a avut puterea să se concentreze la subiecte, putând trece peste imaginea ei cu un altul. Imediat după admitere, ea i-a transmis că vrea să se despartă și el n-a avut nevoie să întrebe de ce. Știa.

A părut calm ca și cum despărțirea dintre ei era ceva firesc. Dar a simțit că trebuie să spună cuiva, că are nevoie să plângă pe umărul cuiva așa că a sunat-o pe amica lui. Iar de aici, povestea lor a fost o apă puternică care a curs lin. Dragostea tăcută a frumoasei fete s-a împlinit iar tânărul de numai 18 ani a cunoscut ce înseamnă să iubești total, fără frică, fără taine și ascunzișuri. Își striga pur și simplu iubirea, o povestea, se mândrea cu ea. Nu l-am văzut niciodată mai fericit ca în vara aceea. Fata care îl iubise în secret atâta vreme reușise să-l facă să se descopere pe sine. Simplu, fără să-l pună pe un piedestal. Când am cunoscut-o prima dată, am știut că este unică, că poate fi perechea lui, avea ochi limpezi care te priveau drept în față și o sinceritate debordantă.

Destinul însă nu le-a oferit decât o lună și jumătate de absolut. Jurându-și iubire, ea plecat la studii în Canada iar el a ales, într-un început de septembrie blestemat, să plece spre stele, prins în valurile tale furioase. Mi-a fost frică de puterea ei de a merge mai departe, așa cum mi-a fost frică de sufletul meu zdrențuit, de cel a soră-sii care îl adora și al tuturor celor care l-am iubit. Cu toții însă am ales să trăim, să ne bucurăm de viață și pentru el. Cât despre ea, am știut. Așa cum putuse să îl iubească în tăcere chiar atunci când el era cu o altă fată, avea să îl iubească și dacă nu mai era lângă ea, bucurându-se în același timp de viață.

Albastro, azi sunt din ce în ce mai îndurerată iar mâine plec spre locul acela și n-am să mai pot vorbi cu tine. Pentru că mâine e ziua blestemată și nu pot să te privesc cu dragoste. Mâine am să stau acolo și am să mă gândesc la el, la cum a fost și cum ar fi putut fi. Și am să mă gândesc la dragostea lor. Am să fiu atât de tristă încât valurile tale vor părea însângerate. Iar eu mă voi transforma în lacrimă și amintire.

Anunțuri


Categorii:Scrisori către îngerul meu

Etichete:, , , ,

4 răspunsuri

  1. Zambeste Lili, chiar daca simti ca te strang pantofii. Fa-i fericiti pe cei care-ti sunt alaturi, cred ca ei procedeaza la fel azi.

  2. mi-au făcut răni, Elvira. Pantofii. Dar zâmbesc.

  3. Rani,care niciodata nu se vor vindeca,si dorul,dorul acela care ucide….sunteti un munte de putere…respect!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: