Poveste cu iz politic nemțesc


iohannis-poza

(Foto de aici)

De câte ori iese Johannis la televizor, o parte a dreptei cârtește. Nu-l critică așa de aspru Ponta și PSD cum îl critică liderii de opinie care se dau a fi de dreapta. Se aud cârcoteli chiar din rândul aliaților lui: că vorbește prea puțin, că n-a avut o poziție clară față de unirea Moldovei la România, că nu-și cere scuze față de vara lui 2012, că a făcut nu știu ce, că n-a făcut nu știu ce. Și mi-am adus aminte o întâmplare care mi-a arătat care e diferența între sași și români.

Toată studențimea plecase în vacanță, doar noi fetele mai bântuiam prin Șorogari la armată, în convocarea de trei săptămâni. Pentru că se făcea curățenie în căminele din Pușchin, ne înghesuiseră în căminul 8, noi la parter împreună cu fetele de la filologie. În ultimele zile de armată, locotenenta ne-a comunicat că nu mai mergem să ne târâm ”la atac înainte” pe dealul Șorogarilor. Era ordin pe unitate, toată lumea urma să meargă la război, la făcut curățenie în căminele în care se văruise. Fetele de la filosofie împreună cu cele de la filologie, secția germană, urma să atacăm parterul căminului 5. Am fost dotate ostășește cu cârpe de șters pe jos, găleți pline cu apă și Dero, precum și ziare de șters geamurile. Da, acestea erau armele de luptă, nu vă gândiți la tot felul de produse sofisticate de curățenie căci nu existau. Pentru varul care căzuse pe cimentul de pe jos și pe geamuri, arma era șpaclul.

În spate cu muniția de război, ca niște soldați adevărați ce ne pretindeam a fi, am primit ordinul să atacăm dușmanul astfel încât parterul căminului cinci să fie definitiv cucerit iar curățenia să se instaleze peste tot. Locotenenta ne-a împărțit în două grupe, filozoafele urmam să atacăm camerele de pe dreapta, filoloagele cele de pe stânga, pentru ca într-un final cele două flancuri să se reunească și să atace împreună, furibund, holul și baia cu WC-urile și dușurile.

Oftând, ne-am pus la frecat cu sârguință, sub privirile aspre ale locotenentei care ne întorcea înapoi și ne punea să o luăm de la capăt când observa că mai lăsam în urmă câte un dușman nelichidat. Cum și cantina din Pușchin era în renovare, pentru ziua de lupte cu mizeria lăsată în urmă de zugravi, primisem de mâncare pachete cu hrană rece.

Pe la prânz locotenenta noastră a trebuit să plece la unitatea militară de care aparținea, chemată în grabă de un soldat. Urma să participe la nu știu ce întâlnire care avea să-i mănânce toată după amiaza. Ne-a adunat pe toate și ne-a ordonat să stăm până la cinci după amiază și să luptăm mai departe, fără oprire, cu geamurile și varul căzut pe ciment ca și cum ea era acolo, să ne supravegheze. I-am promis ostășește (”Să trăiți, tovarășa locotenent, am înțeles”) că ne vom bate până la capăt cu dușmanul și am rămas singure.

Noi, fetele de la filosofie, la nici un sfert de oră de la plecarea intempestivă a comandantului nostru, am aruncat cârpele pe jos, am pus deoparte gălețile și am decretat ”libertate”, pregătindu-ne să dezertăm către căminul 8 și, după un duș scurt, către ștrandul care ne aștepta voios să-l cucerim și pe el, în după amiaza călduroasă de vară. Pas însă să corupem săsoaicele de la filologie – secția germană – să facă ca noi. Nici gând nu aveau să plece. Ne-au comunicat sec că vor rămâne acolo pentru că așa au primit dispoziție. Și că vor lupta mai departe cu mizeria până la ora la care le spusese locotenenta că pot să plece. Am râs de ele de ne-am prăpădit, le-am ironizat, le-am luat în bășcălie, dar n-au vrut sub nici un chip să asculte. N-au spus prea multe cuvinte dar refuzul scurt a fost implacabil. Și, în timp ce noi ne pregăteam să o ștergem românește, ele și-au luat conștiincios gălețile, cârpele și ziarele, ne-au întors spatele și s-au reîntors nemțește în bătălie.

Atunci n-am înțeles lecția de disciplină pe care ne-au dat-o săsoaicele, le-am considerat doar niște proaste care nu știu să profite. Cu timpul însă, am priceput atitudinea lor și mi-a fost rușine de a noastră, româncele. Așa că, dragii mei, îl voi vota pe Johannis căci știu că dacă în atribuțiile lui va intra și ștergerea geamurilor o va face, chiar dacă nu va fi nimeni alături să-l controleze.

Anunțuri


Categorii:Politica în cuvinte

Etichete:, ,

4 răspunsuri

  1. Se mai zice si sadisfactia lucrului bine facut pana la capat ! Si o stiu asta multi romani , dar deh, in studentie altele erau ideile si dorintele, mai ales intr-o zi calduroasa de vara !

  2. Cine nu are neamt sa-si cumpere!!! 🙂

Trackback-uri

  1. Poveste cu iz politic nemțesc | radupopescublog
  2. Filmul întâlnirii cu Klaus Iohannis – candidat la Președinție | Justiție Oarbă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: