(Foto de aici)
Aseară, cucul a cântat din nou. Spart și fals de data asta. N-a avut nimic de spus despre atacurile pe care le-a aruncat pe facebook fata lu’ tata pupilei cu pretenții de prezidențiabilă, nici de demisia demnă a lui Cristian Diaconescu și de acuzele acestuia că însăși partidul care l-a nominalizat candidat îi punea bețe în roate să strângă semnături. El, care nu a ratat nici o ocazie să comenteze critic despre unirea sau neunirea dreptei în jurul PDL și PNL, despre Klaus Johannis, Crin Antonescu, Victor Ponta (nici nu mai zic), Monica Macovei, Cătălin Predoiu, a ieșit aseară și a spus ”categoric o susțin” pe una dintre cele mai detestate femei din România, de către electorat. Motivul susținerii?, unul de care nu s-a împiedicat atunci când celălalt partid de suflet a decis că Blaga va fi președinte. Atunci a putut spune ”Adio, PDL” acum a bâlbâit o scuză jenantă: „Categoric o voi susține pentru că e candidatul PMP. Dacă mâine sunteți dvs, vă susțin pe dvs”.
Ei, hai, domnule Președinte, uite că nu vă cred. Și dacă era Bercea Mondialu’ ales al PMP, tot l-ați fi susținut? Tot ce ați făcut de la ”Adio, PDL” încoace a fost să o cocoțați pe blondă în vârful puterii, să-i dați senzația că este cea mai grozavă. Nu vreau să mă gândesc de ce, nu doresc să cad în derizoriu. Numai că nu mă pot abține să nu remarc că n-a mai avut nevoie de tocuri să sară pârleazuri înalte, i-ați permis să se suie pe umerii domniei voastre.
Ați avut șansa să rămâneți președintele meu. Am sperat, la alegerile din PDL, că o veți obliga să aducă voturi pentru Monica Macovei, că îi veți spune ”inteligentei de Spiru Haret” să facă zece pași în spate. Ați ales să o susțineți dezmembrând PDL iar de atunci n-ați mai fost președintele meu. Simpla alăturare permanentă a ei cu Cotroceniul, laudele pe care nu ați contenit să i le aduceți, murdărește tot ce ați făcut în cele două mandate. E problema dumneavoastră dacă vi se pare că gunoiul pestilențial pe care îl răspândește duduia e Chanel dar ați murdărit și aruncat și încrederea celor patru milioane de români care au crezut că chiar vă pasă.
Este Elena Udrea așa cum spuneți?: ” un om pragmatic si extrem de loial…, un om foarte hotărât și cu o rezistență incredibilă și fizică pentru a umbla prin țară și la atacuri”. Da, nu mă îndoiesc că este pragmatică. Și-a urmărit ținta cu tenacitate, călcând peste opinia oricărui intelectual adevărat, nu contrafăcut la Spiru Haret. A dorit să-i îngenuncheze, slujind-o fără crâcnire. Iar când aceștia s-au scuturat de jug și au îndrăznit să ridice vălul feciorelnic pe care i l-ați așezat pe frunte, i-ați înlăturat și pe ei, ca pe niște măsele stricate. Pe ei, nu pe ea. Însăși fata dumneavoastră a avut curajul să scrie că lucrurile nu sunt normale în PMP, că cel pe care îl susțineați la Președinție acum nu mai puțin de o săptămână, este sabotat chiar de liderul partidului. N-ați ținut cont nici de asta, în fond e o mucoasă cu caș la gură pe care dumneavoastră și protejata domniei voastre ați făcut-o om politic. Bănuiesc că a fost simplu să-i ordonați să tacă, pe principiul ”eu te-am făcut (s.n. – om politic), eu te omor”.
Dar ce veți face cu vocile noastre, ale celor care eram alături cândva și iată, azi, odată cu susținerea ”categorică” și necondiționată a ei, v-am părăsit? Ne veți închide și nouă gura? La toți? Poate că veți găsi doi-trei care să vă creadă, orbește. Poate că veți promite câteva sinecuri și doi-trei se vor repezi să le înșface, mulțumindu-vă prin ode deșănțate aduse blondei. Poate că mai aveți puterea să puneți o vorbă bună ca alți doi-trei să primească ceva mălai de la țeava statului și veți obține și de la aceștia alte laude care-i vor gâdila orgoliul. Dar suntem mulți, domnule președinte, nu aveți cum să ne închideți gura la toți. Iar unii dintre noi nu ne-am coborî la sinecuri, contracte și alte avantaje, chiar de le-ați oferi. Unii dintre noi mai avem colonoana vertebrală dreaptă. De noi trebuie să vă temeți, domnule Președinte pentru că așa cum v-am susținut fără să cerem nimic tot așa ne vom poziționa ca adversari ai domniei voastre și ai ei, tot fără să cerem nimic.
Categorii:Politica în cuvinte
Lasă un răspuns