(Foto de aici)
Ia de-mi explicați mie o treabă, că sunteți mai deștepți ca mine. Bag samă că Alianța asta nou născută și înfășată în scutece curate, fără nici o pată, și-a ales liderii. Așadar, doamnelor și domnilor: Klaus Johannis Președinte și Cătălin Predoiu Premier. Foarte frumos, dacă nu mi-ar fi frică că mă faceți comunistă aș striga un ”Uraaa, ura!” din toți rărunchii. Cum uralele sunt de tristă amintire, mă abțin. Iată, marea dreaptă a ales, a numărat, a calculat și rezultatul a fost acesta, previzibil de altfel, Klaus Johannis, candidat pentru funcția de Președinte.
Iar de aici pornește întrebarea:
– Dar în ce mod ajunge Predoiu premier, stimabililor?
Deocamdată guvernul e condus de Victor Ponta (ei aș, nu săriți în sus, condus am zis, adicătelea domnul doctor în drept plagiat stă pe scaunul ăl mai mare și ăilalți se uită la el, fiecare ca milogu-n traistă să vadă ce mai spune Primul intelighente al țării, cui mai dă contracte. Dacă vă gândiți că a conduce = a guverna, lingeți-vă pe bot, nu-i așa). Dar să revenim, așadar…, cum ajunge Predoiu premier?
– Păi e simplu, mi-ar răspunde unul dintre voi, categoric mai deștept decât mine. Odată cu câștigarea Cotrocenilor, se schimbă majoritatea în parlament.
– Ei aș!, cum se schimbă, eu, Moș Ion Roată, precum vedeți. Așa, hocus-pocus?
– Nu, se va iniția o moțiune de cenzură împotriva actualului guvern (motive?, câtă apă e e Dunăre, asta-i drept.). Moțiunea va trece, așa cum a trecut la Mihai Răzvan Ungureanu (la ăla a trecut de chichi, cam fără motive) și uite-așa, noua majoritatea va propune un alt Prim Ministru, care, ne spunea Alianța Creștină, va fi Cătălin Predoiu.
– Acu, stimabililor, io tot nu înțeleg. Dacă dreapta asta unită și răsucită are atâția parlamentari cât să-l dea jos pe Ponta, de ce nu-l dau, frate, de acum? De ce nu fac azi, mâine o moțiune, io asta nu înțeleg. Că una e să organizeze Ponta alegerile prezidențiale și alta Predoiu, bag samă. De ce să mai aștepte până când câștigă Johannis Cotroceniul?, dacă-l câștigă.
– Întâi trebuie ca dreapta să aibă Președinția, înțelege odată, mi-ați răspunde nervos.
– Să câștige, dară, da’ ce legătură are Președintele cu schimbarea majorității în Parlament?, cum ați bănuit, io, tot Moș Ion.
– Ehei, e grea politica, are, și încă cum!
– Adică cum ehei? Înseamnă că Președintele va numi, acolo unde are el atribuții să numească, oameni care pot atrage de partea moțiunii, parlamentari care azi sunt de partea PSD? Sau, poate promite ceva posturi barosane (lor, nevestelor, fiicelor, amantelor, nu contează) celor care vor trece de partea lui Predoiu?
– Cam așa ceva.
– Atunci, stimabile, e tot un fel de trădare. Iar pentru mine, cine a trădat o dată, va trăda și a doua și a zecea oară. Și mai am ceva să spun. Dacă așa se va forma noua majoritate, din trădători care azi îi zâmbesc lui Ponta și mâine lui Predoiu, eu numai atâta aș mai spune, apoi îmi iau căciula și plec: ȘI CU ASTA CE-AM FĂCUT?

Categorii:Politica în cuvinte