Schizofrenicii literaturii


aaaa images
(Foto de aici)
Unii vor să scrie. Neapărat, cu orice preț. Scrierile lor sunt, iertată îmi fie expresia, hârtia igienică a literaturii și moartea limbii române. Însă nu-i poate împiedica nimeni să o facă, e libertate, e democrație. Așa că scriu. Copiază idei de pe ici, de pe dincolo, mai iau o expresie de undeva sau de altundeva, le transformă pe toate în marea lor ”artă”  și dau drumul în eter articolelor, poeziilor sau poveștilor, umflându-și pectoralii de mândrie scriitoricească, privind către lumea largă cu orgoliu artistic, cerând recunoaștere. Iar când nu mai au despre ce scrie, când până și muza second-hand îi părăsește, să nu credeți că se opresc. Nu, ei scriu mai departe, neobosiți și neîntrerupt, scriu cu furia demenților lăsați singuri într-un spital de nebuni, fără tratament. Despre buletinul meteo, despre ploaie, despre cum va fi mâine, despre porci, despre k*k, despre orice.

Și, mai ales, scriu despre cât sunt de geniali, de puri, de cinstiți, de frumoși, de inteligenți, de talentați. Nu-și pun întrebări dacă, ei SUNT. Străbate în scrierile lor o constantă. Sunt. Doar  că lumea nu le-a văzut perfecțiunea, nu-s nimic numai și numai pentru că n-au avut noroc. Nenorocita lume! E singura vinovată.

Cel mai teribil în fața acestei violări a limbii și literaturii române, a coborârii periculoase și incestuoase a frumosului în hrubele întunecoase ale hâdoșeniei, ale nimicului, ale vulgarității, este că asemenea nulități își găsesc adoratori. Pe zi ce trece, din ce în ce mai mulți. Pentru marea masă de agramați, de absolvenți făcuți la facultățile din Valea Ploii, scrierile lor sunt bobul de geniu, sunt aproapele pe care-l pot pricepe, sunt înțelesul filosofic al vulgului care nu pricepe decât prostia. Și, în aplauzele celor ce se bucură de apariția unui ”scriitor” pe gustul lor, nulitățile noastre încep să se creadă cineva. Se compară cu cei pentru care scrisul e viață și har Dumnezeiesc, ajungând într-un final la ceea ce psihiatria descrie atunci când definește tulburarea disociativă de identitate. Sau când vorbește despre mitomanie.

Cazul lor patologic mi-a adus aminte de o menajeră. Una care nu știa să spună corect nici măcar o propoziție simplă, fără să hăcuiască limba română, Care spunea, cu mândrie, doi tramvaie, zdrelindu-mi creierii. Care pronunța cu greutate numele lui Eminescu, scărpinându-se în cap ca să-și aducă aminte dacă fusese domnitor sau rege. Una care făcuse zece clase nu pentru că le-ar fi meritat ci pentru că așa era politica comunistă, la vremea când hălăduia la școală. Această femeie mi-a spus într-o zi, proțăpindu-se cu aroganță în fața mea: ”Și eu aș fi putea ajunge cineva. Atâta doar că n-are avut noroc.”

M-am gândit, de multe ori, să o caut printre bloggeri sau pe facebook. Poate chiar printre autorii publicați. Cine știe? Poate o găsesc cu adoratori în preajma poveștilor despre noroc, despre doi tramvaie sau despre geniul ei literar. Probabil voi citi o poveste care mi-ar aduce în colțul ochilor un strop de lacrimă: ”Eu este genială, pură, deșteaptă, frumoasă. Puteam să fie orice, dar m-au ocolit norocul.” Și adoratorii îi vor da like, pronunțând absolutul laudativ, cel plin de toate sensurile din univers: ” Uau!”.

 

Anunțuri


Categorii:Miscelanea

Etichete:, , , , ,

12 răspunsuri

  1. suna totul atat de amar incat de la jumatatea textului mi-a venit foarte greu sa ma concentrez pentru ca senzatia de frustrare care razbatea dintre randuri era aproape palpabila.

  2. Doamna, surprinzator, dar de la dvs, ma asteptam la mai multa intelepciune. Daca toti oamenii ar invata carte, ar cunoaste gramatica limbii romane, ar vrea sa ajunga notari, ar ” avea noroc” , asa cum v-a spus menajera, cine v-ar mai matura casa si ograda ? Da, oamenii mai au nevoie si de sansa ca sa invete carte, nu toi, si nu toti care au toate mijloacele necesare s-o faca, invata, dar atitudinea dvs este cel putin aroganta, superioara si frustrata. Acele carti si ” scriitori” scriu poate pentru menajere, si pentru ele trebuie sa scrie cineva, ce-ati vrea sa citeasca ” Maestrul si Margareta” ?!

    • Stimate domn, nu de filosofia subiectelor mi-este mie teamă ci de siluirea limbii române. Să înțeleg că dvs. credeți că trebuie subiecte ușurele pentru menajere? Ok. Dar ce are asta a face cu formulările defectuoase, cu agramatismul literar? Nici Creangă nu a scris cărți filosofice, dar n-a violat limba română. Despre asta e vorba, nu despre subiecte ușurele. Și să vă mai spun un lucru. Scriitorul are rolul de a educa cititorul, nu de a-l face și mai prost.

      • Doamna, si credeti ca daca-i dati sa citeasca Bulgakov, il veti educa sau inalta nivelul intelectual ? Apoi, daca-ti gasit greseli gramaticale ( cum le-ti gasit? ) in textele respective, carti, mai era si treaba finala a corectorului, a editurii. Dvs, va imcepeti pledoaria cu motivatia nelansarii vreunei carti care va apartine, de aceea am si facut referire la frustrare si un soi de invidie.

      • Mai citește o dată ce am scris domnule. Se pare că n-ai înțeles. Vorbim de eter, nu de edituri, corectori. Mda.

  3. Felicitari pentru articol.

  4. Bravo,un punct pus pe I,aveti dreptate si va felicit pentru articol.

  5. Hmm.Sa nu judecam pripit! Avem un posibil janitor care este lovit in orgoliu de elitismul ( a se citi constientizarea limitelor) si normalitatea unor alte persoane. Avem, totodata, si o referinta obsesiva la o scriere celebra: „Maestrul si Margareta”. Suna mai bine decat eternele citate din „Ion” si „Rascola” pe care le dadeau absolventii de „Stefan Gheorghiu”.
    Exista speranta, macar au cumparat o a doua carte.

  6. ei lasa, ca acum sunt scosi -toti- obligatoriu cu liceu; si in curind si cu facultati, doctorate si alte docenturi… daca asa ordona stinga… tot stinga sustine si o astfel de literatura… a’ta e’te! singurul lucru care nu-mi place la noii sacriitori e ca nu asteapta sa fie laudati de altii ci se lauda singuri… si isi ridica statui din timpul vietii… ( cu ajutorul banilor, normal; bani pe care tare ii dispretuiesc in scrierile lor, dar de care sunt tare iubitori in realitate)…

Trackback-uri

  1. Schizofrenicii literaturii | radupopescublog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Doctor de Romanica'

Aventurile unui doctor in tara tuturor posibilitatilor

Corina's Blog

Just another WordPress.com weblog

Alexandrina Chelu's Blog

Oameni de valoare

anacronietzsche ~ fara semne ~

haihui printre cioburi de gand

Summum jus, summa injuria - Mai multa lege, mai putina justitie

Democratie: si astfel, neputand face ca tot ceea ce este just sa fie tare, s-a facut ca tot ceea ce este tare sa fie just. BLAISE PASCAL

France Forever

Site de povestiri din/cu/despre si in Franta.

floriniaru

Şi nimica mişcă

nwradu blog

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

My Weekly Book

"Sometimes, I love books more than I love people..."

Mistreata Neprietenoasa

Ce gandim, dar nu vrem sa recunoastem ...

Colivia cu papagali

Unii au o pasarica, altii au un stol cu pasarele. Eu am doar o colivie cu papagali.

Dragusanul.ro

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

biographia litteraria

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

intrenoaptesizi

A fine WordPress.com site

Omul cu Ochelari

Zâmbește! Mâine poate fi și mai greu!

The Amelie's

Povești mai noi și mai vechi, de aici sau dintr-un alt univers

gunty roth

Niscai povesti despre ce-mi mai trece si mie prin cap...

LOC DE FRECAT MENTA

Dubito ergo cogito, cogito ergo sum

%d blogeri au apreciat asta: